forja

Madrigal patriarhal şi Imn Mie

(puternic delicat)

Sunt vârtejul ce ridică praf pe Marte
Eu prin forjă ştiu să nasc tigăi Tefal
Mişc planeta cu multiplii mei de cal
Şi d-ar fi s-o luăm pă altă parte
Sunt şi inginer sentimental
Şi amant al celor şapte arte.

În acest complet de judecată
Şi de inimă şi de înalt respir,
Doamnelor de azi şi d-altădată
Intraţi tandru şi ieşiţi zefir...

Nu exist să bat calea ferată.
Eu preumblu doar ca să vă mir.

poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris în vis

Tot ce fac e ca şi cum
Eşti cu mine chiar acum,
Dacă nu te văd, închid
Ochii şi nu-i mai deschid...

Sunt nevăzător de dor,
Am baston strălucitor,
Alb şi reflectorizant
Pentru ochiul tău pliant

Care, ca un evantai,
Alungă boarea din rai
Şi-aţâţă focul din iad,
Pleoapele tale când cad

Şi când se ridică iar,
Ca o forjă de fierar...
Bate fierul, cald cât e,
Şi la mine uită-te,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (23 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titanul

Pe curba directoare a miturilor scoase
din zvonuri aruncate în noul anotimp
îl plânge încă Omul pe cel care furase
secretele păstrate de zeii din Olimp.

Legenda regăsită ajunsă peste vreme
prin cărţile ascunse de asprele priviri,
în iernile haine încearcă să ne cheme
să cernem adevărul din false amintiri.

Din forja lui Hefaistos luase focul magic
să-l ducă omenirii pe timp nedefinit,
apoi veni pedeapsa – între hilar şi tragic
să fie el, Titanul, de-a pururi ţintuit.

Pedeapsa fără seamăn ne înspăimântă încă,
din cumpăna de timpuri, văzută uneori,
revarsă peste lume aceeaşi teamă-adâncă
cernându-şi din legendă temuţii săi fiori.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titanul

Pe curba directoare a miturilor scoase
din zvonuri aruncate în noul anotimp
îl plânge încă Omul pe cel care furase
secretele păstrate de zeii din Olimp.

Legenda regăsită ajunsă peste vreme
prin cărţile ascunse de asprele priviri,
în iernile haine încearcă să ne cheme
să cernem adevărul din false amintiri.

Din forja lui Hefaistos luase focul magic
să-l ducă omenirii pe timp nedefinit,
apoi veni pedeapsa – între hilar şi tragic
să fie el, Titanul, de-a pururi ţintuit.

Pedeapsa fără seamăn ne înspăimântă încă
şi-n cumpăna de timpuri, adusă uneori,
revarsă peste lume aceeaşi teamă-adâncă
cernându-şi din legendă temuţii săi fiori.

poezie de Corneliu Neagu din Timp şi destin, Ed MATRIXROM, Bucureşi, 2018 (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleea confidentului

Ea gâfâia.

Tu mergi ca un incendiu prin pădure,
Puma, iubitul meu,
Cum aş putea să te urmez!

Îndată pietrele porniră să se umfle, gata să pleznească,
Crotinele fugiră,
Tufişurile luară foc,
În vârful unui cedru un far sălbatic se aprinse.
Şi cerul leoarcă de sudoare izbi cu fumul său
În orzul ochilor cei mai extenuaţi din lume.

Se-mpletesc picioare vătămate,
Se zbat micuţe mâini.
Noroc.

Prin devotata şoaptă a iubirii
Iubitul auzi
Şi drept se ridică.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caretta caretta in Stockholm

Iese fum gros din hornurile
corăbiilor din Ferentari, blocuri,
case şi oameni tuşesc armonic
în centrul singurătăţii, al vâscozităţii
repetiţiei aceluiaşi regret
ce mi-a schimbat inima într-un diamant de gheaţă,
sub forja unui făurar discret, timpul.

Aici poţi să stai ore în şir
la geam, să priveşti păsările
rătăcite, şi ele tuşesc astmatic
de atâta viaţă carbonizată,
părăsite de visele ce le punea
sângele în mişcare.

Porumbeii călcaţi pe şinele de tramvai
din Amsterdam sper că sunt geloşi, invidioşi,
de atâta libertate ce se găseşte în fauna noastră,
în ipohondriile noastre de la 4 dimineaţa,
când luminile garsonierelor

[...] Citeşte tot

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa crescu la marginea oraşului, în curtea unei case cu pereţi galbeni. Nu avea inimă... Şi-a pus-o mai întâi pe cea de fier, şi în pieptul ei fierul a devenit fier înroşit, ca din forjă. O ardea, o zăpăcea, o făcea să tânjeasca după un lucru necunoscut, nedorit, şi totuşi necesar ca aerul, un lucru în lipsa căruia se sufoca. Îşi smulse imediat din piept inima asta crudă şi covârşitoare, hotarâtă să n-o mai încerce niciodată. Apoi încercase inima de plumb, care deveni în pieptul ei o pungă de lichid gros şi negru, cu sumbre reflexe indigo. O tristeţe şi-o sfârşire de necrezut, o melancolie întunecată, fără orizont, fără viitor o copleşiră... Era insuportabil, fata-şi scoase noua inimă şi decise să o lase pentru totdeauna în săculeţul cu buzunare organice. Numai inima de cristal era adevărată. Numai pe aceea avea s-o simtă în piept pentru totdeauna.

Mircea Cărtărescu în Care-i faza cu cititul?, A patra inimă (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La târgul de trăncăneli

(Din tripticul termenilor sau
încercare asupra cuvintelor)

Mahalagiii beau rachiu
la bomba "La Sicriul Negru"
iară trompeţii sună viu
interpretând un "Marş funebru"

"Hai la neica, ia cuvântu' dând în clocot,
te-nfierbântă şi-o să ai limbă de clopot!"

"Ofer cuvinte deocheate plus înjurătură,
îţi vin ca turnate – orice măsură!"

"Dau în leasing, avantajos, barbarisme cu anul"
"Preţioase vocabule, Concern «Amalgamul»".

"Cuvântul mieros sabia nu-l retează"
"Împodobesc cu metafore şefi ce bravează".

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Ursache
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!