fleac

Moartea din vis,un fleac...

nu mi-am ales ziua în care
o să mor
deşi
ştiu că voi fi strigat
pe numele de botez
o să aştept în întuneric
ca un iubit la primul său sărut
mă voi ridica de pe locul meu
şi voi privi înspre răsărit
apoi
o voi ruga pe fiica-mea
să tragă întunericul de pe mine
şi când o să deschid ochii
în fereastră o să stea Dumnezeu

nu-i cine ştie ce
şi cu moartea asta

un fleac...

poezie de Teodor Dume din carte,Moartea din vis
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul plecării

Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Şi m-ai lăsat să plâng îndurerată...
De ce n-ai spus atunci, de prima dată,
Dacă pân' la urmă nu ţi-am fost pe plac?

Suspin în noaptea grea, înlacrimată,
Căci n-am curaj de-aţi spune de ce zac.
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Şi m-ai lăsat să plâng îndurerată...

Nici nu mai ştiu ce-aş mai putea să fac
Să-ntorc acele vremi de altă dată.
Cred că deja mai bine-ar fi să tac
Şi să te las să pleci în lumea toată.

Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac...

rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revista presei

Mor românii din fie-ce fleac:
A murit, chiar, speranţa în mâine!
Boala ţării depinde de leac,
Şi... de-o biată bucată de pâine!

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteni

Trupul devine tot mai greoi,
Mintea nu mai face două parale,
Pielea-i ridată, braţele moi,
Sânii au luat-o la vale.

Dar astea-s un fleac,
Totu-i cum nu se poate mai bine
Cât timp avem prieteni pe plac
Şi butoaiele de vin sunt pline.

poezie de Autor necunoscut – SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa dă înapoi câteceva

între mine şi Ea un punct
o linie continuă şi iarăşi un punct
de pe marginea liniilor infinite
doar o privire şi un semn de rămas bun

nevoia de dragoste pătrunde prin
fereastra deschisă a cerului
pare un fleac
un genunchi aşezat pe
muchia uscată a lutului
cere îndurare

liniştea străpunge aşteptarea
iar eu
mă pierd mă pierd mă pierd...

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Unii cred că e o vorbă goală,
Alţii cred că e un moft, un fleac;
Medicii tratează doar o boală
Pentru care nu au niciun leac.

Unii cred că e o pandemie,
Oamenii se vindecă sau mor;
Alţii cred că e o tragedie,
Viaţa e o scenă, un decor

Tot mai trist, ca un poet ce scrie,
Pesimist, bolnav, o elegie.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi marii jefuitori ai ţării descoperă în puşcărie că au talent de scriitori şi "scriu" cărţi pentru a li se reduce pedepsele

Hoţi, escroci şi prădători,
Toţi pretind că-s scriitori.
Pentru ei e chiar un fleac,
Nu scriu cărţi, ci ei "le fac";
Nu scriu cărţi în închisori,
Ci "le fac" pe bănişori.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (13 mai 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu dovlecii la vânzare

Iese ursul la plimbare
Şi-ntâlneşte-o vulpe mare
Cu un sac plin de dovleci
Şi-o întreabă: "Unde pleci?"
- Duc dovlecii la vânzare
În poiană-n piaţa mare.
- Dă-mi şi mie un dovleac,
Pentru tine e un fleac...
- Eu mă tem c-o să te-îneci
Cu seminţe de dovleci;
Mergi mai bine în pădure
Şi mănâncă fragi şi mure,
Uite, ţine două mere,
Mă grăbesc, la revedere!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (23 februarie 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublimul paradox

Doamne, ce mult ne iubim
Când nu credem şi nu ştim
Şi ce uşor ne rănim
Şi ce greu ne lecuim.

Cum putem să ne minţim
Că-i fleac să ne despărţim
Dacă noi ne chinuim
Numai de ne bănuim?

E simplu să ne gândim
Că putem să ne oprim
Şi putem să ne-amăgim
Că nimic nu mai simţim

Iar dacă ne întâlnim
Putem să ne ocolim
Sau în ochi să ne privim
Fără măcar să clipim

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea-i o scenă

Lumea-i scenă. Taxa de intrare,
Un fleac, o verşi (prin mandatar) la primărie,
Orchestra cântă-n legea ei, şi tare,
Dar nu încheagă nicio melodie.
Program nu se împarte. Numeroasă
E distribuţia. Plot nu există.
Realizarea-i chiar mai nebuloasă
Decât o inepţie modernistă.
Unicul punct în stare să m-amuze
Este foyer-ul (cum ziceam pe vremuri).
Acolo, c-o ţigare între buze,
Stând solitar, confecţionez panseuri.
Şi-apoi - renunţ la locul meu (nr. 7),
Îmi iau raglanul şi mă pierd în noapte.

poezie clasică de Hilaire Belloc din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!