felicitare

Felicitare

Azi am găsit, şi nu din întâmplare,
Mergând în satul vetrei din străbuni,
Uitată, de demult, felicitare,
În ceaslovul cel vechi, de rugăciuni.

A mai trecut un an, nădejdi, regrete,
Le-am împletit în suflet, rând pe rând,
Duioşii ochi cu-acele margarete,
Ce înfloreau în mine-atât de blând.

Şi recitind cu-aceeaşi încordare,
Aceleşi slove ce atâtea-mi spun,
Am retrăit profund a ta urare,
Trecutul încercând să-l recompun.

N-ai înţeles, erai cea adorată,
Tot ce-aş fi vrut vreodată să-mi doresc,
Ai fost şi eşti cea mai frumoasă fată,
Dar drumul către tine nu-l găsesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În era computerelor şi a internetului, o felicitare scrisă de mână a devenit o piatră rară, numai bună de păstrat în ramă.

Mihail Mataringa (7 august 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A publica o carte comportă aceleaşi mizerii ca o nuntă sau o înmormântare. Scrisori de felicitare sau de condoleanţe. Triumf al genului convenţional.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!