elegant

Şo pe mine

Halal tristeţe tu îmi eşti amică
de-aceea elegant mă-mpingi la vale
şi-mi dai otravă numai una mică
din piscul disperăriii tale

Şi elegant mă-mpingi la vale
Sisif alunecând pe unde scurte
pe buze ai doar zâmbete fatale
când mă inviţi la dame-n curte

Sisif alunecănd pe unde scurte
mai dă-mi otrava-aia mică
hai repede că dacă nu te
poftim tristeţe cică-mi eşti amică

Împinge-mă hai ultima dată tare
şi tac nimicul nu mai doare

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins...

Nu amărăciunea, desnădejdea, furia şi ura,
ci sângele-ţi înfrunzit şi puterea ta de iubire
te vor vindeca definitiv, Miss, de singurătate...

Numai atuncea, Miss, vei cunoaşte măsura,
când vei aprinde cu trupu-ţi zoriorii, în neştire,
când verdele-ţi din sânge va avea întâietate

Şi când te va învălui agonizant, în îmbrăţişări,
poezia supremă, cu infinitul ei de necuprins,
când îţi vor cânta sânii-ţi din gurguiele murii,

Când dorul tău va zbura peste mări şi ţări
şi când lacrimile verzui, din ochii-ţi căprii,
pe sufletul meu înserat, se vor fi prelins...

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile primăverii caută lumina,
Păunii colindă elegant grădina,
Soarele arată zărilor venirea,
Crâmpeie matinale îmi gâdilă simţirea.

catren de Valeria Mahok (21 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neoromantica

La lacul cel de munte, sub ninşii colţi alpini,
e-o bancă de mesteacăn, solemn şi elegant,
Ax redingotei* negre, ţilindrului* gigant
(Funebra turlă sumbră printre molifţi şi pini),

Şedea acum un secol Poetul. Sau tăcut,
Cu mâinile la spate, cu coamele pe umăr,
Se preumbla prin codri, cătând solemn un număr
De trestii pentru orga cu fluierul acut.

Descoperit-am lacul între păduri.
C-un tic Mărunt tic-tic din vestă ceasornicul măsoară
Tăcerea greieroasă ce valea împresoară,
Ce-ar fi dădut extaze lui Richter* şi lui Tieck*.

În cap îmi creşte, turlă, ţilindrul cel gigant,
Cu mâinile la spate vâr faţa-n redingotă,
Din ape ies sirene şi o undină* gotă,
Iar eu mă pierd în codri solemn şi elegant.

poezie celebră de George Călinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul

Mărturia,
Iscusinţa
Rămâne
Crezul
Exprimat
Adeseori.

Un crez
Rostit
Sincer,
Elegant,
Inspirat.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zdrenţe

Ziua se arată a ploaie.
Însă dis-de-dimineaţă, era mai degrabă senin.
Ziua se arată a ploaie.
Dis-de-dimineaţă eram deja uşor trist.
Anticipare? Tristeţe? Nimic?
Nu-mi dau seama: eram trist încă de la trezire.
Ziua se arată a ploaie.

Ştiu perfect: penumbra ploii e elegantă.
Ştiu perfect: soarele e prea vulgar pentru cineva elegant.
Ştiu perfect: a fi sensibil la schimbările de lumină
nu este elegant.
Dar cine le-a spus soarelui şi celorlalte că eu vreau să fiu elegant?
Daţi-mi cerul albastru şi soarele vizibil.
Căci ceaţă, ploi, umbre - ele se află deja în mine.
Astăzi nu vreau decât linişte.
Mi-ar plăcea să am chiar şi un cămin, mai cu seamă dacă nu
ar fi al meu.
Începe să-mi fie somn de cât de mult îmi doresc liniştea.
Să nu exagerăm!

[...] Citeşte tot

poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratul iubit

Iubitul ţinereţii tale
Poate fi fermecător şi elegant
Dar niciodată, niciodată, fidel.
Adevăratul amant este Cel
Ce sorbindu-ţi ultima suflare
Îţi deschide porţile paradisului.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marius Coge

Maestru al epigramei,
Acest neobosit umorist,
Respectat între colegi,
Intotdeauna jovial,
Un poet de valoare
Si un om de omenie...

Cu un aspect distins,
Onorează şedinţele de cenaclu,
Galant, fin, inteligent,
Elegant în vorbe şi fapte.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sufletele înalte

m-ai învăţat
că prin viaţă se trece elegant
că sufletele mari
ocupă cel mai puţin loc
se pot face oricând nevăzute
fără să lase vreo urmă
dar uneori rămâne câte un surâs
pe chipul orbilor

poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când suntem despărţiţi

Eu care-am cunoscut bine marea...
cum aş mai putea naviga pe un fluviu?
După ce ai urcat pe muntele Wu
nu mai există alţi nori.

Aceste grădini elegant amenajate
nu mă mai impresionează;
iar asta datorită ordinii din mine, datorită ţie.

poezie de Yüan Chen, 779 - 831, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!