efervescenta

lirism

Lirismul reprezintă o pornire a subiectivităţii, căci el indică o efervescenţă a vieţii în individ care nu poate fi stăpânită, ci pretinde necontenit expresie.

definiţie celebră de Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Laudanum
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în inconştient o magmă rămasă încă neghicită, o magmă de atitudini şi de moduri de a reacţiona după o logică, alta dar nu mai puţin tare decât a conştienţei, un ritm interior, consolidat într-un fel de tainic simţământ al destinului, un apetit primar pentru forme, o efervescenţă a închipuirii dătătoare de sens, un mănunchi de iniţiative de o putere spărgătoare de stavili... Toate aceste atitudini, orizonturi, accente, iniţiative, răzbat în pofida presiunii ce-o exercită conştiinţa asupra lor, ca de sub humă, în lumina de deasupra.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incognito

Trăim sub masca întrebării
Incognito în mod imperativ
Dotaţi perspicace prin ordonanţe
Pelerini fortuiţi pe trasee
Urmărind linia răsăritului
La orizont vor înflori secvenţe
Priviţi la tărâmul de lumini
Unde plutesc galaxii din obârşii
Pe plaiul celor nouă fericiri
Unde suie vertiginos quasarii
Pe viitor în straie inopinate
Să fim exponenţii luminii în duh
Purtând statutar crucea văzduhului
Pe post de stindard al păcii
Să depăşim deviza cu speranţă
Şi apocalipsa în fiecare clipă
Cu noi sentimente în devans
Ducând ficţiunea în decor real
Năzuinţa sacră scop în sine
Efervescenţă vie peste veşnicie.

poezie de David Boia (26 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemplaţie ideatică

Iubirea pluteşte cochetă cu nimb
Într-o panoramă a ei efervescentă
Şi iarăşi dă rotocoale şi tumbe
Tu cum te situezi iubito în devans
Şi fiinţa ta urmează trasee exhaustive
Lumină meteorică cu sintagme rubinii
Revii pe creasta prezentului în flăcări
Şi arzi simpatică la orizonturi febrile
Şi tragi din nou ocheade voit aluzive
Îmbrăcată în iederă verde inflamatoare
Prefigurezi sinergii emergente
Până dincolo de perspectiva imaginaţiei
Iată voalul tău saltă persistent
Veniţi şi vedeţi cetele ei de lumini
Cu braţe de scântei autonome
Şi încă emiţi murmur incandescent
Din buzele tale duios sacrosante
Îţi dai iama pe faţă în sclipiri dezinvolte
Tu taină feerică de fiecare speţă
Imbold contemplativ şi senzual

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (1 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada din bulgăre

Rup cu dinţii o bucată de zăpadă
muşcătură dintr-un bulgăre
şi caut să o păstrez
cât mai mult timp
pe cerul gurii pentru
a-i simţi căldura
dizolvarea ei efervescentă
îmi înţeapă limba

mi-a mai rămas din bulgăre
- nu l-am putut termina pe tot
foamea s-a topit de la căldura lui -
e presărat cu sare şi piper alb
şi stă în faţa mea răsturnat pe o parte
muşcătura mea l-a descentrat
îl şterg cu colţul mânecii
îi dau lucioasă oglindire
şi îmi privesc irisul ochilor în el
sclipiri argintii

[...] Citeşte tot

poezie de Adina Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creatură

Iniţial, înainte de zero... Nu exist, pentru că nu mă ştiu, nu eram.
N-aveam parte de-a fi în vreun fel... nici obiect, prevăzut în program.
Existam, doar... probabil un simţ pentru nou, de o săgetătoare dorinţă,
fără nicio legătură pragmatică cu vreun biologic experiment; cu pretenţii de ştiinţă.

Poate am fost chiar o simplă, neprevăzută- aleatorie- întâmplare
a unei ciocniri chimiotactice, sau o gafă... o inocentă eroare.
O aventură fără pretenţii de viitor, doar o săgeată de sclipire fugară...
şi mai grav; o violenţă penală, o însuşire de proprietate de trup, de o manieră vulgară.

Mai curând, aş fi vrut să fi fost parte dintr-un imens extaz de plăcere
de minţi înlănţuite, în străpungeri de corpuri profund neuronale; lipicioase de miere.
Nu doar un incident "sex appeal" de cutumă, sau un accident cotidian...
Ci un produs dintr-un lanţ nesfârşit, dintr-un cerc vicios, imperfect; al Universului meridian.

Tot în neştiinţă totală, pe-un patern de substrat, dintr-al modelului divin,
doi genomi se replică, din îngemănarea de trupuri. Se înmulţesc maşinal, în rotirea indusă de "spin"
şi ca în mixer, într-o efervescenţă de spumă vitală, de mură; denumită prozaic- gastrulă-,
infinitezimal se divide apoi, programatic, printr-un tipar de mister; într-o incipientă făptură.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!