dominant

LITERATURE MASS INDEX

pe-afară mirosul de ficţiune
a acaparat întreg oraşul
de azi înainte
avem acelaşi ţesut muscular
aceeaşi greutate

somnul îmi pluteşte
pe retină
ca o capsulă cu grăsime
într-un pahar
cu alcool

tot ce poate porni iarăşi
rotirea pămîntului
e un avion care face manevre
atunci cînd mă gîndesc la tine

în aer
avem două scaune libere
unul mai mic

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De artă

Cafeneaua
Cu visători damnaţi.
Trecut-au ani,
Simbolism,
Curentul decadent.
Broşuri,
Bijuterii rare.
Paradoxe
Bizarul,
Seri,
Nopţi,
Efuzii de parfume
Şi nuanţe.
Oraşul dominant.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concurs mioritic

Recent, cu vajnică ardoare,
Se-organizează "cu mult cap",
Pe la TV în ritm de trap,
Concursuri de posterioare
E românescul cur în floare,
Al minţii dominant satrap,
Cum este printre capre-un ţap...
Bărbaţii-s muţi, de-a lui splendoare
Şi în final, uimit profund,
De cât tezaur stă-ntr-un fund,
Felicitând câştigătoarea,
Afirmi pe ton admirator:
Femeii-i stă în el valoarea,
Dar ce splendid posterior!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrames, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima aniversare

După ce ai murit, străinii din oraş
Au dus pe roţi cutia neagră de lemn
Afară-n dreptul ferestrei. A fost clipa
Când camerele, casa, ca la un semn,
S-au mărit. Spaţiul devenise grotesc, uriaş.

În acea prea lungă zi, dominant până la silă,
A fost spaţiul. Din acel moment, tot ce-am
Încercat a fost teama. Apoi roţile
S-au urnit, cutia a dispărut de sub geam.
A rămas camera – goală, rece, impasibilă.

poezie de Weldon Kees, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emulaţia morţii

Dedicat lui Mircea Luncaşu, "forever my friend"

Murit, e început de moarte,
forma normală de a "nu fi",
iar naşte viaţă-i doar o carte,
capitol scurt... de-a vieţui.

Moartea-i inexistenţa lungă,
un fel de infinit crezut,
iar viaţa, ca la foaie, o dungă,
un pliu infim ‘ntre "nu-i", "avut".

Morţi, "nu suntem" o întregă moarte,
doar între rupt de-o scurtă "viu",
un episod cu-o formă, a parte
la o esenţă... etern "nu fiu"!

Viaţa e tot o despărţire
prin naştere, "nu vreau", murit,
când te întorci în nemurire,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dogy

M-a privit cu ochii duşi, de dimineaţă,
Cu orbitele adâncite fără lustru,
Şezând mai trist decât tristeţea, hoaţă,
Ce adesea-i trădătoare... Iar îl mustru?!

Era mai mic mult de ce este,
Se cocârjind cu burta-i albă, suptă,
Întrebător parcă mi-ar spune o poveste,
Dar n-aveam timp de viaţa-i întreruptă!...

... C-am luat în treacăt semn de suferinţă
Şi-am tot sperat să-l regăsesc mai viu
La întoarcere... oh cât deplâng ce uşurinţă
Am câteodată, parcă nu ştiu cum să fiu!

Era bărbatul viitor, cu surori patru
La fel de mici, din tandre mogâldeţe
Ce-a lepădat o noapte o căţea sub patu'
De-afără-ntr-un ianuar de minţi îngheţe.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!