domina

Extemporal

Când efemerul ne domină
Noi nu putem accesa eternul
Atunci fără nici un echivoc
Să nu amânăm facerea de bine
Fiindcă amânarea nu-i a bună
Iar pasivitatea în sine
Produce o deplasare
Spre energii negative
Undeva în spectrul întunecat
În atare situaţie la limită
Numai iubirea statornică
Mai poate salva existenţa
Numai cei din afara timpului
Pot domina cu adevărat trăirea
Ca să devină veşnici şi sacri.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritualitatea în suferinţă

Sunt mulţi ce după-averi suspină,
Şi să le aibă, pofticioşi,
Comit delictele veroşi...
De fărdelegi, e lumea plină
Iar fapta bună, nu domină,
O mazilesc invidioşi
Chiar şi acei ce nu sunt bossi
Chemarea ei e în surdină
E spiritul de aur mină,
În viaţa noastră cea lumească
Ieşind din trup, amar "suspină"
Nevrând ca să ne părăsească
Dar grav e că acum domină
Doar "sărăcia" sufletească.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe

Dincolo de toate, este dorinţa de a fi singur,
Deşi cerul se întunecă de numărul scrisorilor-invitaţie,
Deşi urmăm procedurile indicate – chiar şi pentru sex,
Deşi familia este fotografiată sub emblema companiei,
Dincolo de toate, este dorinţa de a fi singur.

Sub toate acestea, domină dorinţa de uitare:
Ȋn ciuda presiunilor insinuante ale calendarului,
A asigurarii pe viaţă, a pastilelor pentru fertilitate luate zilnic,
A aversiunii pe care privirea o are în vecinătatea morţii ---
Sub toate acestea, domină dorinţa de uitare.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ca şi voi...

Mi-e împietrirea sânge de reptilă
Şi-asemenea îmi pare azi tot omul,
Sau poate că, aşa doreşte Domnul:
De noi, s-ajungem să ne fie silă.

Mă simt în suflet mic, precum atomul...
Întreaga lume-mi pare instabilă.
Şi nu mai văd din cer un strop de milă,
Din ignoranţă să ne-alunge somnul.

Tot ca şi voi, stăpân sunt peste zile,
Dar beznele îmi domină trăirea.
Mi se reflectă iadul în pupile —

Acelaşi foc vă domină privirea.
Din cartea vieţii noastre smulgem file,
Pe-acelea unde-i scrisă nemurirea.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unde-i dragoste puţină
Ies lacune la lumină
Care strigă: - "Vină! Vină!"
Şi problemele domină...
Până acolo că culmină
Cu: -"Numai tu, tu ieşti devină!"

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Elis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oceane – poem diamant

Pe
această planetă
domină peste tot
oceanele albastre şi întinse
cu valurile şi apele lor
în care trăiesc înotând
numeroare vietăţi acvatice
unele chiar
inteligente.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detalii

Navigăm destoinici
printre uitări şi amintirii
călătorim dezinvolţi
prin lumea nimănui
în spaţiu tuturor
dar un timp punctiform
ne domină iar şi iar
în prezent continuu
deghizat perpetuu
cu extensii ireale
la paritate cu nimeni
în concordanţă cu nimic
avansează singular
spre alt viitor evaziv.

poezie de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf

orizontul pângărit sub cupola toamnei
se acoperă de tăcere,
egoistă este zarea,
din mormane de moloz
se ridică praful,
pompierii nu mai sunt
s-au înecat să-şi ceară nemurirea,
strada este învăluită în armonia
dezechilibrului,
moartea suverană domină aşteptarea,
ironic şi cinic muşc din culoarea gri a armistiţiului.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe nisip
încins de muţenia chemărilor noastre
timpul a pus la fiert ibrice
gravate cu însoriri braille
pare uşor tomnatic
să vezi orizontul hlizindu-se
la clipocitul palidelor
dulcegării marine

deasupra suferinţei se prostituează
gloria baloanelor de incertitudini

ecouri dezertoare din înecuri
incubează în călduri frigide
germenii daltonismului erotic

ne domină suprarealismul
semnelor de solidaritate
cu gropi pregătindu-se să aterizeze
pe piste de compromisuri ghimpate.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii sunt regi

Copiii sunt regi peste lume,
Ei nu au regate, dar sunt,
Ei au fiecare un nume
şi au un supus mai mărunt,
un câine, acolo, un greier,
copiii fac vrăji pentru ei,
au sufletul cald ca un gheizer
şi nu sunt ca noi de mişei.
Se tem de-ntunericul care
Ne domină încă pe toţi,
Îi rog, nici un gând de-abdicare,
Îi rog pe copii, pe nepoţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!