dolofan

Ghicitoare

Soarele toamnei, dolofan,
Între ocult şi culinar
Se manifestă an de an,
Plăcintă versus felinar.

poezie pentru copii de Tiberiu Juganaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incident

Pe centură, la volan,
Un şofer mai dolofan
S-a năpustit ca un golan
Spre poliţistul mitocan.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel politic

Se duelează doi politruci în van,
Unul este mai slăbănog din fire,
Celălalt prea dolofan,
Dar n-au căzut la împărţire.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un iepuraş de catifea foarte drăgălaş. Era dolofan şi pufos, exact aşa cum trebuie să fie un iepure; avea blăniţă cu pete albe şi maronii, mustăţi adevărate din aţă şi urechile sale erau căptuşite cu satin roz.

începutul de la Iepuraşul de catifea de Margery Williams
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind "natura moartă"

Deşi nu mă declar un fan,
Observ tendinţele din artă,
Ce-acum cu mult succes se poartă:
La modă-i sânul dolofan...
Natura dacă momentan,
Ingrată-a fost, nu-i loc de ceartă
Căci siliconu-ţi intră-n soartă,
Cum face orice şarlatan
Femei apoi îţi fac fasoane,
Precum o divă-n lei avută
Şi-astfel, bărbaţi cuprinşi de toane,
C-o pasiune gravă, mută,
Admiră, mângâie, sărută,
Cu mare poftă, silicoane!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul

Într-o noapte zbuciumată,
Pătimaşă, cum se spune,
Într-o iesle la corlată,
A venit un miel pe lume.

Ciobănaşul de la stână
L-a găsit de dimineaţă
Îngheţat, plin de ţărână
Şi l-a readus la viaţă.

Zburda liber pe izlaz
Bucurându-se de soare,
Trecuse peste necaz,
Alerga printre mioare

Durduliu şi dolofan
A crescut, s-a făcut mare,
Toată ziua pe tăpşan
Se gândeşte la mâncare.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva zile se bălăbăni ea aşa cu valurile apelor. În ziua a treia îi veni ceasul naşterii, şi făcu un dolofan de copil ca un îngeraş. Biata femeie! căci n-avu ea nici un ajutor omenesc în ziua necazului, decât suferinţele ei, şi alinător pe Dumnezeu! se mângâia oarecum în sufletul ei că se ştia nepângărită. Şi vrând Dumnezeu cu dânsa, corăbioara, într-una din nopţi, se opri. Ea simţi că corabia nu mai merge; sta pe loc. Până la ziuă, îi tâcâi inima de frică, neştiind pe ce ţărmuri se va fi oprit. Când se lumină, văzu că corăbioara poposise de marginea unei păduri. Ieşind la uscat cu copilaşul în braţe, rătăci încoa şi-ncolo prin pădure. Apoi se aşeză în scorbura unui copaci mare şi gros ca butia. Acolo stete ea mai mulţi ani, hrănindu-se cu ierburi şi rădăcini, ori cu roadele unor copaci. Ea îşi creştea copilul cu drag.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărâră ca să nu se mai desparţă şi să rămâie să-şi mănânce amarul împreună. Nu trecu mult după asta, şi baba spuse unchiaşului că se simte îngreunată. Aoleo! Unde era Dumnezeu să vază bucuria unchiaşului când auzi d-o asemenea veste bună. Umbla de colo până colo de bucurie şi nu mai ştia pe ce să puie mâna şi ce să facă. Şi aşa trecură zilele una după alta până la nouă luni, când baba, cu ajutorul Maicii Domnului, născu un dolofan de copil, de drăguleţ, şi cu o carte în mână. A treia seară când veniră ursitoarele, se întâmplă ca unchiaşul să fie deştept. Pe dânsul, vezi, nu-l mai prindea somnul de bucurie, şi de trei zile nu-i mai dase ochii în gene, tot umblând pe lângă babă ca s-o îngrijească şi s-o caute la boală. D-aia şi când veniră ursitoarele, el nu dormea, ci sta stârcit într-un colţ, ca şi când ar fi fost Matracuca, sora doamnei. Când începură ursitoarele să ursească, el se făcu numai urechi şi auzi tot.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transhumanţă cu oi (fabulă)

Unui măhgar de pe la noi,
Cărând desagi şi-alte nevoi
Din vale în munte, apoi
Înapoi
După albe-negre oi,
I se făcu părul vâlvoi
Întâlnind nişte zimbri vioi
Huzurind ca o ciurdă de boi.
Îşi zise: "Dacă m-abat de la turma de oi
Şi vin cu voi
Poate că-ntr-un an, poate-n doi
Prin zăvoi,
Aş putea ajunge, pritr-un altoi,
Ca voi..."
Ce tărăboi!
Zise-atunci zimbrul-vătaf: "Nici în viaţa de-apoi!
Să mănânci doar trifoi
Să miroşi usturoi!
Tu rămâi doar un simplu slugoi!
Hai, du-te la oi!"

[...] Citeşte tot

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!