descifra

Pentru a descifra semnele

Pun deoparte scrierile viitoare
Închizându-le în paginile zilelor neîncepute.
Până atunci mă lupt cu semnele din mine
Ce le simt, ce le văd, ce mă împresoară
de la prima amorţire a degetelor reci
până la ultima tremurare a vocii calde.

Nu-mi pasă a cui va fi victoria în lupta celor două stări.
Contorsionându-mi grimasele dau şansa
Copilului din mine de a se răsfăţa în voie.
Răzuiesc cu privirea un nor ce ascunde soarele,
Sperând să fiu norocos şi să câştig raze şi nimburi.

Am iar respirările sacadate -
Suflu peste timp şi el se desprăfuie
Îmi văd ridurile încrustate pe fruntea lui,
Şi câteva visuri ce-mi alternează pe tâmple.

N-am să mă pierd în jumătăţi de cuvânt...

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înscrisurile

semnele arse în zidirea
cu miresmele trupului,
să rotunjească
duh şi făptură!

cine va descifra iubirea
cum în arbore
sămânţa crucii?

cine va reteza
ombilicul singurătăţii,
ehehei,

şi, mai ales,

cine va împărtăşi
aceeaşi moarte
pentru înviere?

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu bine!

Ce mult te-am iubit,
să spună serile târzii...
Ce mult te-am iubit,
tu, niciodată nu vei şti!

Ce mult te-am iubit,
să spună zile de nesomn!
Ce mult te-am iubit,
să spună sufletul de om!

Dar nu se poate descifra,
în traiul zilnic, dragostea.
Şi nu poţi duce, trup firav,
iubirea unui suflet brav!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcea în părul ei

cu buzele, cu nasul
toată fiinţa lui o gusta
o mirosea, o pipăia
era ca un vânt nebun
îi descifra enigmele
citea povestea ei
venele gâtului se zbăteau ca un val
pielea ei era un amestec fin de poezie şi jazz
muzică de jazz
rătăcea cu buzele, cu nasul
pe gât, pe umeri
pe sâni
îi şoptea secrete
vorbe dulci
era copilăresc, suav
fierbinte
se contopeau şi toate alea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvare

Pentru cei mulţi
Poemul acela era translucid
Numai cei iniţiaţi
În arta poetică puteau descifra
Câteva sensuri de interpretare
Alţi primeau meditaţii de la cei iniţiaţi
Şi aşa rezultau
Variante multiple
Înţelesuri numeroase
Prin care trecea lumina conştiinţei
Lăsând poemul să prindă viaţă
În mintea copiilor
Să se cultive şi să rodească
Aprioric peste ani
Sămânţa compoziţiilor
De certă valoare.

poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de cerurile cernite

Ating cu inima un apus
De la puterea divină delegare
Caut la apus un răspuns
Scris pe tabla neagră îl are

Soarele este încă sus
Mă priveşte după un nor
Semnu-mi este deajuns
Am citit înainte să mor

Cerneala nu o pot vedea
Un fior cald o aminrire
Sufletul meu descifra A fost va fi marea iubire

Eu cred într-un întreg
Suflete întâlnite pereche
Cu tine de mână am să merg
Dincolo de cerurile cernite

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-am recreat grăbit din vise,
Amestecate cu praf de stele.
Şi te-am cernut prin lumină
Pentru clipa ce-o să vină!

Te-am comprimat într-o matrice
Ascunsă într-un colţ de stea
Codată-n semne-atlantice,
Să nu te poată nimeni descifra.

Eu te-am ascuns în vers,
Cu gândul de-a te regăsi,
Chiar de încă n-am ajuns
Curând la tine voi veni!

Legat de acest destin,
În viaţa asta să m-aştepţi.
Te voi găsi să-mi aparţii,
Nu te voi lăsa să evadezi!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii de veghe

S-a dezis de îndată de uitare,
stare obişnuită
şi urmările au fost lăsate
încât schimbările se produc,

într-o conştiină care se implică,
lumina călăuză devine
cu scopuri sobre şi înalte.

Deasupra respiră adânc adevărul
pe fiecare treaptă urcată.

Bucuria o simte în piept
unde încearcă să o statornicească
într-un lăcaş umbros,

cu ochii de veghe
pe tot ce înseamnă atingere,
îndepărtează la timp
forma care răneşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii

Nimic nu mă face să fiu în siguranţă
legi sunt, dar nimeni nu le respectă
şi cei sus puşi cad în funcţie de conjunctură,
ceilalţi opozanţi se hrănesc la fiecare pradă,
trăiesc într-o lume bolnavă
care macină deopotrivă şi bine şi rău.

Printre întâmplări se nasc lupte, răfuieli
ca într-o haită de lupi.

Orice câştig este provizoriu,
cine ştie când îţi vine rândul la eşafod
şi ce miros de sânge se adulmecă
de către cei ce aşteaptă la colţ
şi sunt atâtea colţuri
că nu le putem niciodată descifra.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camee

sunt mută
nu mă provocaţi!
nu-mi plac intrările cu japca în viaţă şi nici nimenii care nu ştiu că cel mai frumos lucru la un om e sensibilitatea

în sufletul omului sunt născări de cuvinte,
poeme scrise în piatra inimii cu sânge năvalnic

ce dacă sunetele s-au transfigurat demult,
la marea schismă a păunilor?

nu, nu mă provocaţi!
vă voi face faţă oricând şi oriunde!
sunt mută, dar puternică precum o camee

inima mea e un scut scartelat
căruia voi, nimenii, nu-i veţi descifra niciodată
codul de semne!

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!