deprimat

Cele 12 000 000

Sunt deprimat,
bântuit de melancolii
lipsite de reflexie,
care nu aruncă umbre.
12 000 000 de oameni locuiesc aici, în Tokio.
Ştiu că nu sunt singur.
Cred că şi ceilalţi simt
ce simt eu.

poezie clasică de Richard Brautigan (1976), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fie clar ( grook )

Ar trebui să-ţi fie clar, nu câştigi nimic
fiind plin de entuziasm sau deprimat. Tu să ştii:
Întotdeauna vei scăpa trenul care tocmai a trecut
şi-întotdeauna-l vei prinde pe cel care va veni.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzie

La un spital, spre consultare,
Venise un flăcău frumos,
Şi deprimat, puţin sfios,
Se văicărea c-o are mare
Monica cea devoratoare
De sex, a încercat folos
Să tragă, ea neîndoios,
Vru lămuriri suplimentare
Şi a cuprins-o frenezia,
Trei sute când află-ntr-o doară
C-o are; însă veselia
Făcu flăcăul să îi "moară":
- De când duduie, glicemia,
În milimetri se măsoară?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui deprimat

Multe gânduri îl frământă,
Neputând scăpa de ele
Se roagă la icoana sfântă,
Că-i vrăjit de pieze rele.

Se teme amarnic de belele,
Tot ce mişcă-l înspăimântă,
Că multe gânduri îl frământă
Neputând scăpa de ele...

La ferestre a pus zăbrele,
De uşă a proptit o stâncă,
Noaptea-i speriat de stele,
De umbrele ce nu cuvântă.

Multe gânduri îl frământă.

rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă

Mă simt deprimat
câteodată pentru că nu o pot iubi
decât cu firimiturile mele;
fiindcă asta este tot ce sunt:
O mascaradă a ceva
ce se vrea un întreg, o colecţie
din mii de piese stricate.
Asta este tot ce voi fi întotdeauna.
Şi din aceasta pricină
ştiu că nu sunt
îndeajuns pentru ea.
Ea merită marea,
iar eu,
eu nu-i pot oferi decât
un grăunte de sare.

poezie de Christopher Poindexter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estetica urâtului

Arghezi într-o zi s-a apucat,
Nu pentru el, ci mai mult pentru noi,
Să facă versuri greu de egalat
Din bube, mucegaiuri şi noroi.

Bacovia, pe care toţi îl ştiu,
Cu plumb şi morţi adesea ne-a speriat
Chiar dacă el avea un suflet viu
Şi nu era atât de deprimat.

Iar geniul Eminescu câteodată
A scris şi poezii fără perdea,
Nu pentru c-avea mintea întinată,
Ci doar din bucuria de-a crea.

De-aceea dacă patima mă poartă
Şi vreun poem va fi mai grosier,
Pentru c-aşa se mai întâmplă-n artă,
Fiţi buni şi nu mă judecaţi sever.

poezie de Octavian Cocoş (21 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de iubire, petale de noi

Nu ai bătut la uşa mea, ploua...
ti-am deschis si te-am lăsat să intri
pentru a-ţi usca tristeţea în inima mea.
Peste bezna sufletului tău deprimat
surâsuri şi căldură cu drag am suflat.
Vremea a trecut, zapada s-a topit,
din ceruri albastre şi fără de nori,
cad acum parfumate petale de noi.
Pe neaşteptate iubirea a sosit
cu paşi delicaţi in casă a intrat
caci permis noi i-am dat,
nu că trebuia ci pentru că... se putea.
Iubirea zăpada-a topit,
din cer cad petale de iubire,
visul nesperat acum e împlinit,
respirăm parfum de fericire.
Universul e plin cu petale de noi,
petale de iubire de-acum până mai apoi.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te iubesc şi
doare
şi realizez că
nu e de ajuns
să te iubesc
şi să mă iubeşti
ca să nu mai
doară
aşa că să
mai aud eu vreo
tută sorbind
din margherita
că-i deprimată
să fii
deprimat
înseamnă să fii
devastat până
la nivelul
ultimei
celule din creier

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din jurnalul unei zile (amurg în deşert)

pe această întindere de nisip
arsă de soare
îţi voi aşterne la picioare
amurgul unui suflet bântuit
ce n-a înţeles logica pustiului, nebunia...

nisipurile işi plâng deseori nerodirea...
să fie blestemul celui învins?
apele s-au închis grăbite în adâncuri
refuzându-le jelirea... tânguirea...
... sfâşietor e strigătul în deşert
a celui ucis
de nepăsare...

în această oază de nisipuri mişcătoare
se-adună pe-nserat
fecioare de rouă
ce-aşteaptă pe cel însetat – rătăcind
în curgerea unui timp obosit, deprimat...

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Becart din Obsesia deşertului (26 august 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate acestea nu este îndeajuns

mă întrebi cum e
să te trezeşti deprimat
să vezi lumea prin crăpăturile pleoapelor
să fii infestat cu brumă
ori încă din somn să fii beat
să aluneci în vomă
să cazi fulgerat
sau să te loveşti crunt de-o mirare
ca de o şoaptă ca de un păcat

cum să fie, îţi răspund
aş putea să-ţi spun că sunt fericit
că iubesc şi dacă mă trezesc
în fiecare dimineaţă îmi este îndeajuns

o doamnă mi-a scris că nu ar strica
să iau câteva lecţii de dans
şi ori de câte ori îmi va bate în uşă
să o invit la vals
i-am răspuns că altădată

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!