deplorabil

Fiecare operă este însoţită actualmente de o întreagă armată... ce construieşte un mizerabil ambient de bârfă, care nu adaugă nimic la meritul unei opere, ci doar ascunde valoarea sa reală. Acest lucru este profund deplorabil!

Giuseppe Verdi în Mari compozitori, volumul 2 (1871)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adina Buzatu nu a coborât deplorabil din laurii gloriei, ci a reuşit să devină dintr-un ilustru anonim o persoană foarte cunoscută care şi-a pus numele pe un parfum, care la rândul lui, îi va susţine imaginea.

citat din Octavian Coifan (7 octombrie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcana de şoareci: Gonzago şi Baptista. Uzurpatorul dă în clocot. Pleacă fiert. Deplorabil criminal! Îi cade rău la lingurică o nevinovată confruntare cu fapta-i monstruoasă. Regina G. e tulburată; prima cumpănă, dar nu mă crede pe de-a-ntregul. Începutul sfârşitului: îl omor pe şambelanul (era să scriu şobolanul) P.

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T7 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alvy Singer: Sper măcar să fiu un chel viril, şi nu contrariul, adică un grizonat prea... distins. Sau poate n-o să fiu nici una, nici alta, ci un decrepit deplorabil care se plimbă prin cantine cu o sacoşă de cumpărături în mână, urlând despre socialism.

replică din filmul artistic Annie Hall, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât este de înfricoşător să fii preot! Cât este de deplorabil un preot când rosteşte Liturghia ca pe un lucru obişnuit! Cât este de nenorocit un preot fără interioritate!

citat din Sfântul Ioan Vianney
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăzneşte şi vei cânta! zicem noi. Vei cânta ieftin, dar vei cânta; vei cânta rău, dar vei cânta; vei cânta fals, deplorabil, ridicul, dar vei cânta. Ce se cere de la operă? A cânta.

Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pesemne toţi soţii se iubesc, chiar şi cei mai nefericiţi, în amurgul deplorabil al vieţii lor, când tot ce-a fost exterior păleşte treptat, devine abia vizibil. Abia se observau şi abia se atingeau, dar totdeauna se simţeau unul lângă celălalt, poate unul într-altul, ca într-un pântec ce se răceşte înainte de moarte. Doar moartea poate să-i despartă sau să-i facă să piară. Dar ea îi poate învia la o viaţă nouă, amăgitoare.

Pavel Vejinov în Noaptea cu cai albi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţialismul, acum, la distanţă de câteva zeci de ani, apare deplorabil. Şi începând nu de la numele mici, ca Sartre, dar chiar de la cele mai mari, ca Heidegger... Heidegger aparţine unei tradiţii filozofice care trece prin partea cea mai proastă a teologiei creştine - memento mori, meditaţia asupra morţii -, nu ţine de partea ce mai fascinantă a teologiei creştine, care e multiplicarea lumilor, explorarea posibilităţilor necunoscute ale lui Dumnezeu, în care omul n-are nici un rol important. A crede că eşti umanist numai pentru că te frămânţi asupra morţii unui om mi se pare o greşeală capitală.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând frontiera

Stau cu spatele către motor şi urmăresc
peisajul trecându-mi pe sub ochi.
Cred că ştiu unde merg şi cred că am
câte ceva de spus în această privinţă.

Mai cred că aceasta a fost o ţară
a oamenilor din smârcuri, a dezertorilor ajunşi bandiţii frontierei,
a stogurilor de fân şi a acoperişurilor incendiate în bezna nopţii, scânteind
pe hornurile căzute, pe săbiile roşii.
Mă gândesc la vieţile
care încercau să-şi împlinească destinul prin ierburile uscate.

Acum, care e diferenţa?
Stau cu spatele întors spre viitor, veghind
cum se scurge timpul departe – în trecut. Stau, inexorabil
târât prin Controversatele Ţinuturi ale istoriei, ascultând
blestemele, ţipetele înăbuşite,
căderea acoperişurilor
prin întunericul deplorabil.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criptică

Ieri am visat oglinzi prăfuite,
livezi în crepuscul
alaltăieri m-am trezit
nămeţi înfloreau, datini de veacuri
azi am alergat şovăind spre soare
omătul topit curgea în suspine
negarea din noi exista în tine
realitate oarbă plină de mânie
s-a consumat lamentabil.
Suspinele de-aseară oferite oricum
chemate în grabă n-au sfârşit bine
eclipsa de afară... răceala din mine,
iubirea din tine odat-au ieşit la iveală,
şi-am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă
din dragostea mea alergând zbuciumată.
Izvoarele au izbucnit îndrăzneţe,
omul s-a răzvrătit, laşii au fugit
şi totuşi am ratat deplorabil,
dar necinstea a triumfat
şi dovad-au ascuns-o!

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!