deoarece

Simt iubirea

că s-a scămoşat şi cad
pe gânduri deoarece
în gânduri o găsesc din nou
ca o magie recent descoperită
care mă fascinează
tot ce e nou la iubirea ei
mă antrenează instinctual
nu-i acelaşi refren

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În premieră

Ştiam că cea care
a avut intenţia să mă momească,
de această dată deghizată
într-o fiinţă extrem de frumoasă,
poate cea mai frumoasă din lume,
este moartea,
deoarece
eu nu cred că
există undeva ceva atât de frumos...
De aceea încă fiinţez...

poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape maro

deoarece bănuiesc
că nu-mi vei trimite bezele
o
să plâng ca un prost
în osemintele cele
o
mie şi una de moaşte
de sărutat cu iubire, pe hoaşte călcând
o
nebunie deversată încă
din tinereţe pe doamne cu
o
anumită vârstă aproape, curând
aproape aproape maro

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefacere

În bufet aveam un pahar.
În el se turna votcă.
Am făcut ceva neaşteptat
pentru mine
şi pentru pahar.
Am turnat apă
şi am pus în el o floare.
Paharul şi-a schimbat specialitatea.
Oare poate proceda la fel vecinul meu.
Încă nu l-am întrebat
deoarece tot timpul este beat.

poezie de Aleksander Sokolowski din Umykajace chwile (2003), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bine aţi venit,
pe tărâmul nefericiţilor,
intrarea e liberă,
ca de altfel şi marfa...
Produsele nu au preţ,
deoarece nu s-a inventat
un aparat de măsurat
nefericirea...
Fiecare primeşte cât vrea,
iar ca bonus, pentru curaj,
vă dau o parte
din lacrimile mele
poetice...
Să nu cereţi explicaţii,
că le-am pierdut
de la o zi la alta...
Durerea s-a amplificat...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mori de vânt

Stai şi lupţi cu morile de vânt
Se pare că nimeni nu vrea să înţeleagă
stau citesc cugetând şi ascultând
Cum toţi citesc gândesc şi se întreabă

Asta este viaţa pe care am căutat-o?
Asta este viaţa pe care o dorim?
Este mai bună decât pe care am lăsat-o
Este acea viaţă pe care am crezut că o găsim?

Răspunsul foarte probabil va fi nu.
Ne aşteptam la mult mai mult decât ce am primit
Dar cat din tot ce este poţi să spui că ai fost tu
Vinovat că nu ai primit ce ai găsit

Pleci într-un sistem sperând că va fi totul diferit
Dar te plângi continuu că nu este cum a fost
Spunând că totul ce a fost era greşit
Şi vei găsi în altă ţară al tău rost.

[...] Citeşte tot

poezie de Robert Botsch
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e o poezie, dar e pentru tine

De când nu te mai văd eu...
De când nu te mai ascult când ţipi...
Am obosit să te văd,
Cum risipeşti iubirea,
Cum faci pe placul neevoluaţilor,
Cum îţi pot râde în nas,
Deoarece nu ştii să te respecţi pe tine.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie, rîzînd în ciuda a... (Nodier)

Martie vine cu duşurile,
Martie, eu îl urăsc şi-l blestem.
Se topeşte gheaţa şi frigul,
Deoarece, pentru păsări el pregăteşte un cuib.

Este acela care se trezeşte pămîntul.
Din al său lung, somn,
Şi cine pregăteşte acel mister
Munca de reînnoire.

Toată lumea o detestă, dar eu o iubesc.
Suntem un frate şi o soră mai mică:
El, atît de bun, şi eu urînd oricum,
Eu, a cărui inimă voi fi.

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mâinii căutătoare

Mi-ai tatuat umerii
cu câteva semne indescifrabile
şi nu mai pot strânge copacul în braţe
deoarece frunzele lui
ezită orice atingere;

mi-ai tatuat fiecare deget
cu o pană de condor
înmuiată în cerneala roşie
a acelei mări în care amurgul
şi-a dezmeticit fruntea;

pe când eu
te-am risipit
încercând să-i smulg ierbii
inelul încins.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăţi imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea impresia

că mâna aceea se lipea de spate
încercând să-i dea un brânci
era o forţă a cuiva cu adevărat puternic
aproape că-l dezechilibră şi privind
în spate nu era nimeni
mâinile îi apăsau umerii acum ştia
că nu poate scăpa de ele prea uşor
privea în sus şi s-a cutremurat
ceaţă cobora rotundă deasupra capului
neimportantă pentru privirile celorlalţi
era disperat deoarece credea că suferise
o transfigurare care îl apropia de neant

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!