demonstrat

De Paşte

Pe aripi de porumbei şi cocoare,
A Paştelui sărbătoare,
Aduce-n casă la fiecare
Pregătiri şi zarvă mare.

În coşuleţe dichisite,
Azi stau ouăle roşite,
Iar pe masa încărcată
Friptura de miel aşteaptă.

Drobul este nelipsit,
Cu trudă e pregătit
Şi să ştiţi că n-am uitat
Nici de vin şi cozonac.

Casa noastră străluceşte,
Sufletul se curăţeşte...
Nu uitaţi! V-am demonstrat
Că "Iisus a înviat!"

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde, damă blondă

De blonde, slabe, înăltuţe,
Vorbeşte-ntruna lumea rea
Apreciind, cum crede ea,
C-ar fi, pardon, puţin prostuţe
De zvonu-acesta să le cruţe,
Nicio persoană n-ar putea
E ca o moştenire grea,
Ce-apasă bietele mândruţe
Şi totuşi, dezminţire clară,
S-a demonstrat şi nu precară,
Iar lumea-ntreagă s-a mirat
Timp de aproape un deceniu,
De noutatea ce-a urmat:
O blondă, a născut un geniu!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare poet

are dreptul sa fie un
eori cel mai mare poet
român de se naşte el are
dreptul sa fie şi alungat
cu pietre - cartea sa
care se-ntinde la obiectul de buzunar de bazar
apucă oarecum cu fineţe
cu degete moi
carnea sa - oare ce
vor crede unele triste
amante despre poetul nervos
care e
cum s-a şi demonstrat
cel mai mare poet?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul mortal al alcoolului

Îmi amintesc şi-acum cu nostalgie,
Prin clasa cincea când s-a demonstrat
La ora ce-mi plăcea la nebunie
De-o profă, jos cu fesu’, de chimie,
Despre cât e alcoolul blestemat
De criminal, chiar cu economie:

A pus pe banca mea două pahare,
(În prima stam, că nu se copia)
Şi l-a umplut cu apă pe cel mare,
Apoi, pe cel micuţ, tremurătoare,
Cu ţuică de Văleni, cum mirosea,
De o sorbeam din cap până-n picioare,

Şi dintr-o cutiuţă mititică
A scos, ca să-l vedem, un viermişor
Vioi şi jucăuş (în viaţă-adică)
De îi purtam, săracului, chiar pică
Din gelozie, tot mişcând uşor
În mâna ei, nu zic ce bucăţică (!)

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

În încercarea de a da formă nemărginirii

desenez grafice în care aşez infinitul
când la stânga cu minus
când la dreapta cu plus
toată această viziune
din centrul nimicului

e ca şi cum l-aş desena pe dumnezeu
pe o cruce
răstignit din iubire
când din prea multă
când din prea puţină

toată această viziune
din centrul unui suflet bănuit
acea suflare divină imposibil de demonstrat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea de suflet

Am chemat sufletul la ordine
şi aproape neaşteptat mi-a răspuns,
după ce-l crezusem uitat
în părinţi, în iubiri trădătoare-n dezordine,
în nenorociţi ce s-au debarasat de el cum de părul tuns,
rămas doar scalpul, pe gâtu' îngroşat.

Deci există, poate să fie
oricui
-imposibilul, atât de greu de demonstrat,
fără formă, mai mult uşor,
fără de gând, lăsat singur să învie
când nu-i-
ori e ascuns de trecutul pătat...
este un pic; pentru un altu'... în amor!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marsupială

Un cangur, printr-o pură întâmplare,
Şi şantajând discret un adversar,
A tot săltat politic, la mai mare,
Că a ajuns să fie uns primar.

Umblând cu licitaţii aranjate,
S-a poticnit în marşu-i triumfal,
Căci vrând să-şi umple contul, peste poate,
A reuşit să sară -peste cal.

Un procuror ce nu ştia de şagă,
A demonstrat uşor şi foarte clar,
Că a luat parale multe -şpagă,
Pitindu-le adânc, în buzunar.

Revizorul vorbi protocolar,
Despre Morală, dar din întâmplare,
Fiind tot cangur, s-a văzut, bizar,
Era dotat cu... două buzunare!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Am fost ascultat la geografie.
Trebuia să vorbesc despre munţi, ape şi păduri.

Profesoara m-a privit sever,
Apoi mi-a cerut să spun lecţia.
Dar eu am început să vorbesc despre tine.

Am demonstrat că relieful nu există
decât în noi,
Că râul e iubire,
Că muntele e absolut,
Că pădurile sînt strigăte de dragoste.
Apoi am vrut să-i conving pe ceilalţi
Că toate acestea eşti tu!
Dar cei din jur au râs,
Iar profesoara mi-a pus 2,
Fără să-şi dea seama că şi doiul
E tot o pereche,
O pereche de îndrăgostiţi,
Care, de fapt, suntem noi [...]

poezie de Vlad Solomon din În noi e un cer mai adevărat (1984)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmul muzicii

La-nceput a fost cuvântul, Biblia ne zice...
Gândul meu, la ritmul din cuvânt mă duce.
Descoperiri ştiinţifice au demonstrat
că însăşi ADN-ul "mort" poate fi reactivat
prin ritmul muzicii versurilor albe şi cuvântul motivat.
Pentru nimeni nu mai e un secret,
la concertele lui Paganini unii înnebuneau
sau curmându-şi viaţa, sfârşeau
căci muzica lui dezvăluia sinele celor ce ascultau.
Contact direct cu Universul notele sale-ofereau
şi la înjunghierile adevărului, nu toţi rezistau...
loviţi erau cei care, conştiinţă neagră-aveau.
Dacă sufletul tău plânge,
la concertul "greilor" te îndemn a merge,
fără dubiu... pustiit şi singur nu vei mai fi...
trebuie doar să ştii să asculţi acele armonii...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza de iubire

A fost o zi pe care n-am s-o uit
cum n-aş putea uita mireasma zilei
în care ploaia, sub imperiul milei,
s-a scurs din norul negru, adormit,
şi a scăldat, cu stropi de apă vie,
natura, îmbiind-o să învie.

Eram la umbră de stejar bătrân
şi dormitam alături de izvorul
ce, în pădure, completa decorul
în care, liber, gândul să-mi îngân,
iar adierea unui vânt molatic
şoptea spre o sclipire de jăratic:

Nu poţi să te ascunzi, prinţesa mea,
de tatăl tău, tu, rază de lumină,
iar de arşiţa zilei nu ai vină,
căci, singură, nicicând nu ai putea
să-ncingi atât de tare o ţărână
ca nici măcar o floare să rămână.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!