defăimare

În Ţara lui Invers, criticarea politrucilor aflaţi la putere = defăimare (proiect de lege propus de PSD)

Criticarea, fie ea justificată,
E, de politruci corupţi, considerată,
Chiar prin legea ce-au propus-o, defăimare
Şi e pedepsită aspru cu-nchisoare.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (6 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Vino, iubite, în vara născută din noi,
Pocnesc de verde-crud gorunii trufaşi,
La nunta nostră de maci şi de trifoi,
Licurici şi cosaşi să avem nuntaşi!

Din noaptea caldă să ne facem o rugă,
Din lanuri, de secară şi de grâu, icoane,
Când luna înoată precum o păstrugă
Printre stele desfăşurate-n batalioane.

Vino, iubite, să înnoim cu toamna târg,
S-amâne iceberguri migratoare-n privire
Vino, iubite, cireşele negre dau în pârg,
Să profităm, dar, de-a verii milostivire!

Făr-a aduce credinţei nicio defăimare,
Luăm în amintiri pierdutele strădanii
De-a ocoli pornirile sălbatice, primare,
Când lepădăm păcatele în spovedanii.

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Puşcaşu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă poezie pentru tine

Voi atinge fiecare zare cu umbra mea
Şi licurici de stele se vor spulbera
Peste liniştea cerului voi cădea
Inimile noastre vor dansa
Nu e lumină mai frumoasă decât viaţa
Şi nici un loc mai frumos decât cel din inima ta
Pe care eu îl ocup cu voia mea sau a altuia
NU doresc să schimb nimic, nici viaţa-mi
Pe care ţi-o dedic cu bine şi cu rele
Cu lauri şi cu defăimare, cu iubire şi cu invidie
Cu lacrimi şi cu zâmbet
Cu acelaşi simţ divin
Eu voi trezi anotimpul iubirilor pierdute
Şi voi învia trecutul lor
Voi săruta pământul din care m-am născut
Şi voi aprofunda acelaşi minunat album
În care amintirile vorbesc cu noi
Şi ne seduc, conducându-ne în lumea lor
Nu există nimic prin care să atingem sufletul
Călătoresc şi nu te găsesc niciunde

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de întrebare

Suntem prizionerii propriei nostre vieţi
Şi nu cunoaştem Calea, deşi o predicăm;
Nu ne-mbătăm de vin, dar trăim ca beţi
Cerem pe Înaltul pe care-L lepădăm.

Să ne-nţelegem viaţa, este lucru mare!
Căci Adevărul Lumii e strâns într-o cunună...
Tot ce trăim în viaţă poate fi eroare,
Iar adevărul nostru poate fi minciună.

Ape de amar bem în zile bune...
Orice întâmplare dă trepte şi testări;
Ziua bună-i răul cu bucurii nebune,
De nu cunoaştem Cartea, pierim în cugetări.

Ne suntem captivi nouă prin necredinţa noastră;
Omul a fost dat să-nveţe să discearnă!
Clipa roz de viaţă, e de fapt albastră,
Iară primăvara este mai mult toamnă.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruinelor cetăţii Neamţu - Odă

I

Vă iubesc, răsipuri sfinte, sămn mărirei strămoşeşti,
Zid vechi ce de p-al tău munte, încă patria-mi slăveşti.
A cărora-nfăţoşare orişicui samini a zice:
"M-au părăsit cetăţenii, m-au daramat cruda vreme,
Dar copii strămoşii voştri odineoară aice
Ocrotea patria voastră de vrăjmaşi făr-a se teme".
O, singure monument ce te aveam drept dovadă
Slavei acei strămoşeşti! Videţi-l cum a să cadă!
O, ziduri din care Ştefan, înviat la bărbăţie,
Întorcându-se cu grabă, pe vrajmaşi au biruit,
Însufleţiţi-mi puterea, daţi-mi glas, daţi-mi tărie,
Să pot tângui cu jale starea-n care aţi venit.

II

Rădice-se pân' la ceruri tânguirea şi strigarea
A obştiei moldovene! Plânsul, bocitul şi jalea
Meargă adânc să răsune pe bolta acea cerească;

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Hrisoverghi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de întrebare

Suntem prizionerii propriei nostre vieţi
Şi nu cunoaştem Calea, deşi o predicăm;
Nu ne-mbătăm de vin, dar trăim ca beţi
Cerem pe Înaltul pe care-L lepădăm.

Să ne-nţelegem viaţa, este lucru mare!
Căci Adevărul Lumii e strâns într-o cunună...
Tot ce trăim în viaţă poate fi eroare,
Iar adevărul nostru poate fi minciună.

Ape de amar bem în zile bune...
Orice întâmplare dă trepte şi testări;
Ziua bună-i răul cu bucurii nebune,
De nu cunoaştem Cartea pierim în cugetări.

Ne suntem captivi nouă prin necredinţa noastră;
Omul a fost dat să-nveţe să discearnă!
Clipa roz de viaţă, e de fapt albastră,
Iară primăvara este mai mult toamnă.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai crezut

Ai crezut că stai rezemată
De spatele pierderilor,
Constrînsă de promisiuni deşarte
Ai stabilit relaţii veninoase
Care se sprijină de tine
Realizînd defăimare şi stres.
Ai persecutat un părinte
Care s-a purtat iubindu-te.
Ca o leoică a stat în cuşcă
Ca să te apere, crezînd că eşti o fiică.
Acum cînd eşti înconjurată
Doar de cobre şi jivine
Realizezi ce prost ai cumpărat,
Ce lacrimi venin s-au strecurat în tine
Punîndu-le peste ceea ce te-a salvat.
Ai strecurat minciună şi durere
Vestind numai prostii.
Acum este timpul protestelor,
Al palmei pline de trecut.
Cum ai putut să crezi în veninoşi?

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!