cortina

Cortina cade

privesc o piesă
de teatru, de viaţă
de viaţa asta murdară
în jur ruine roase de ani
scaune scrijelite sau rupte
într-un budoar cochet, foarte discret
un şobolan roade gânduri
uitate de mine pe masă
cortina cade întruna
nu acoperă căderea
uneori se mai ridică
trasă de doi păpuşari
desigur beţi
alteori ruginesc, se plictisesc
cad goale cuvinte pe scenă
unul, altul.. apoi nimic
piesa asta a luat sfârşit
într-un decor idilic şi de prost gust
ce a rămas... nimic
nimic, decât gunoi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cortina

Fă-mi cu ochiul şi mă-mpinge
Spre culmea fericirii-nalte
Unde amândoi vom fi
Spălaţi de îngeri şi păcate.

Vom fi stăpâni peste pârleazul
Întins de mâini necunoscute,
Cu inima vom privi cerul
Lăsându-l ca să ne sărute.

În culmea fericirii noastre
S-atingem raiul cu lumina
Unde doar Domnul peste clipe
Lasă uşor, uşor cortina!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unui curios

Cunoşti, la fel ca mine, durerea cea plăcută
Şi faci ca toţi să spună: "Ce om deosebit!"
– Trăgeam să mor. Şi-n suflet aveam iubire multă
Cu groază-amestecată şi cu un rău cumplit;

Dar şi speranţă vie şi jalnică angoasă.
Cu cât nisipu-n sticlă curgea în mod fatal
Cu-atât găseam tortura mai aspră, mai gustoasă;
Şi inima de lume mi se rupea total.

Eram ca copilaşul avid după spectacol
Urând cortina groasă ca pe-un hain obstacol...
Dar adevărul rece la urmă l-am aflat:

Nu m-am mirat, murisem, zorii-mi erau cununa
Apoi s-au strâns în juru-mi. – Dar, ce s-a întâmplat?
Cortina se trăsese, eu aşteptam întruna.

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cortină

Răsturnate şi sparte, măturate grămadă
Repetiţiile erau acolo, după cortină
Cu roluri de-a valma ce n-au apucat
Spectacol întreg să devină...

Cenuşie ca seara vicleană ce-şi şterge
Roşia pudră (compromisă culoare )
E umbra lui Hamlet bântuindu-mă mută
Îmbrăcată-n groteşti avatare...

Deliruri bătrâne, voi, pleavă nefastă
Perfid aţi făcut o scenă - ca groapă!
Curajul în aer voi roti ca o creastă,
Păşi-voi pe voi ca pe apă...

Oh, tu - Yorick pândind viitoarele vise
Nu te vreau agăţat în afişul cu ramă
Voi fura un alt rol din păduri interzise
Voi zâmbi - regizând altă dramă..

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelsior

Veghează, spirite, veghează,
nu pierde niciodată al tău nord,
fii printre cei ce nu ancorează
în apa liniştită a nici unui port.

Dă roată, roată cu privirea-mprejur,
nu te uita la ţărmuri în ruină,
ridică-ţi fruntea spre văzduhul pur,
mereu, mereu, în larg, în a mării cortină.

Mereu cu velele întinse
din cer la transparenta mare,
la aste ape necuprinse
cu a lor veşnică mişcare.

Fugi de pământul încremenit,
cu zare îngustă, meschină,
în nobil freamăt, neobosit,
mereu, mereu în larg, în a mării cortină.

[...] Citeşte tot

poezie de Joan Maragall (1895), traducere de Nicolae Coman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cortină de vid

Măştile sunt precum
stelele moarte
lăsându-ne
scrum de întuneric

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-am tras cortina pleoapelor
Şi sunt regizor şi actor
Repetând piesa dorului

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceferi somnorosi

Luceferi somnoroşi
au zgâriat a nopţii boltă şi s-au certat cu ziua
Ecoul certei lor îl poartă vântul printre raze de soare
Misterul dimineţii e că deşi îşi trage cortina de alb
Luceafărul cu gene ostenite învie şi moare.

Peste boaba căzută din sacul de grâu îşi trage pământul cortina
Bocetul înmormântării ei se aude în pietrele străzii
Uimirea din mine şi uimirea din ei, e
Când boaba rănită în glia de lut îşi poartă în braţe toţi plozii.

Pământul îngheaţă sub alb diafan ce coboară mărunt dintre stele
Luceferii prunci scânteie-n ’nalt
Şi boabele toate tresar, efemere.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda şi balerinul

Când luminile-amutesc, un respir, o aşteptare,
Roşu-cardinal cortina etalează-o scenă mare,
Din culise balerina, ochi închişi de tandre pleoape,
Se avântă-n paşi de dans, ţine publicul aproape.

Pentru cei ce n-o cunosc, e Odette gingaşă fată,
Flori neîntâlnite vede, un tărâm străin ea calcă,
Geniul răului Rothbart fulgeră şi apoi tace,
Lucifer din al său gând, într-o lebădă-o preface.

Balerini şi balerine, pe un cânt din Univers,
Suntem toţi şi ţinem ritmul după cum am înţeles,
Îndesat, pe talpa toată, tropăim s-audă-n Cer,
CEL ce-a scris scenariul vieţii, adevăr şi mult mister.

Uneori pe poante mergem în mirajul dimineţii,
Numai astfel chemăm ziua, soarele, lumina vieţii,
Luna ce aprinde-n noapte licuricii pe pământ,
Alteori plutim prin viaţă, duşi de valuri duşi de vânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval V

[tulburătoare e lumina
ce a trecut prin nisip
căci sânge a scos
în cortina văzduhului
trasă peste soare]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!