comod

* * *

oamenii pe care îi ai pe suflet
sa se aseze comod sa nu dea din picioare
sa astepte pana intra trenul in tunel

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădină a crescut un ghiocel,
Lângă el, stă comod un porumbel,
Privindu-i le şoptesc cu fler,
Albul vostru este ghid într-un catren.

catren de Valeria Mahok (25 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

în sipet

stă comod iubirea noastră
o udăm în fiecare noapte
cu păcatul adânc şi neobrăzat

punem neruşinare omenească
între noi doar buzele vorbesc
şi ne mângâiem cu privirea

sipetul lăsat în zona cu lacrimi
pe gene rupte direct din suflet
naşte vise care scutură flori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură privire

A venit,
s-a făcut comod,
s-a aşezat,
m-a privit.
L-am servit cu o cafea.
A savurat cafeaua,
a zis că mai vine.
S-a ridicat.
Aş fi vrut să mai vină.
L-am invitat,
n-a mai venit.
A dezertat.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răpirea din serai

am vocaţia claustrării,
vieţuiesc virtual
instalată comod
într-o tăcere cu baldachin,
din borangicul gândului
îmi creşte o aripă încarnată
în suflet;

luxuriantul pustiu al zilei
mă prinde într-o mreajă lascivă
în care mă usuc
fără zbatere
îngânând recviemuri;
nimeni nu mă iubeşte îndeajuns
ca să mă salveze de mine.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diversitate

Nicicând târziu nu-i a iubi,
Mereu devreme, a muri...
E prea uşor a critica
Si mult mai greu e a crea.
Este comod a lâncezi
Si greu, maratonist să fii.
Prea palidă-i lumina-n casă
Si prea aprinsă-n bolta albastră.

Ades apare ironia.....
E greu să-ţi stăpâneşti pornirea.
Si răutatea e un spin
Infipt, aduce un suspin.
Invidia-i plantă perenă
A fost si este in arenă.
Doar concurenţa cu fair-play
Înalţă-n ranguri corifei.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detalii

îmi trăiesc destinul simplu şi comod
în zbor de pasăre vreau să mă înnod
liberă şi fericită să plutesc pe vânt
de pe un curcubeu să îmi iau avânt.

visul mi-l trăiesc la marginea lumii
la confluenţa dintre mare şi fluvii
pe-un ţărm auriu să zidesc castele
să le lumineze mirabile stele.

iubesc în mers în amintiri în somn
răsppândind versul ca pe un semn
îmbrăţişez timpul ca pe un prieten
alearga prin mine frenetic şi sprinten.

doruri falnice ca munţii temperez
detalii migăloase convertesc în crez.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te, fiu rătăcitor!

Sunt aceeaşi eu cea care voi învinge nepăsare;
Voi sălta din moarte Ţara cât de lungă-i primăvara.
Prea comod de la o vreme e românul cu dileme...
I-ar sta bine să muncească pentru-o pâine românească,
Prea a slugărit apusul alungat, iar el, supusul,
A-nţeles că nu-i în Ţară loc de vară, primăvară,
Doar de toamne amărâte şi ierni lungi, posomorâte.

Vino-n Ţara Ta, Române, să faci pentru Tine pâne!
Şi la ceilalţi o rămâne,
Că eşti bun şi blând, stăpâne.

poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele minciunilor

Se făcea c-a fost odată,
Navigând dibaci pe net,
Printre ceşti cu apă plată
Un domn bine, cu magnet.

Şi, deşi a împlinit
Nişte ani din vârsta-a treia
Înşela neobosit
Şi minciuna, şi femeia.

Minciuna i-a zis femeii
- Şi pe tine te "traduce"?
- Mi-a jurat cândva pe zeii
Primăverilor uituce,

Că iubirea lui eternă
Mi-o fi pavăză şi scut,
Era doar o balivernă,
Pentru alta m-a vândut.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când valul mării mi-e strâmt şi mă strânge la umeri
Mă-mbrac comod cu cerul şi-mi fac epoleţi din îngeri.

Când luna-i supărată şi din întuneric faţa nu-şi arată
Mituiesc stelele cu îngheţată şi luminează a zării polată.

Când soarele dogorăşte pârjolindu-mi trei rânduri de piei
Împletesc ramuri de trestie şi m-adăpostesc la umbra ei.

Când vântul mi se strecoară în pleata blondă pe furiş
Adorm pe un pat de gânduri mai la vale în prundiş.

Când chipul mi se oglindeşte într-o oază voluptoasă
Pornesc cu mintea dospită de frumos înapoi către casă.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!