Serioase/triste despre cipriana tanu
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru cipriana tanu în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
* * *
mi-ai pus inima în palmă și jur
am văzut îngeri pipăindu-i mătasea
vine și vântul ca un fur
schimbat în mireasmă de piersic s-o mângâie cu puful.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre schimbare, poezii despre promisiuni, poezii despre piersici sau poezii despre inimă
Prea mult rai și slove
hai, coboară Nichito dintre psalmii cerești
prea mult rai e acolo la tine sub aripe și slove
- de ce ții post?
absurdul, abstractul,
nelumescurile lumești...
cu câtă nesfârșire se îmbată-acum cerul
cu... ce mirare că-i ești!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre absurd
Nici humă nici lemn
crucea mea
e făcută din lemn de tei
o poartă prin măduvă inocență de miei
crucea mea
e făcută după inima ta
tresare când singură noaptea
inima ta are gust de lapte
cruce ușoară peste crucea mea
păpădie hrănită cu esență de nemoarte
crucea mea
formă tainică de aer presat
slovă, iubite, lumină de cântat
crucea mea
prag de cer
nici humă, nici lemn
numai înger
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cruce
- poezii despre tei
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre oi
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Everestul meu
Nu răsăritul de soare îmi umple lăuntrul cu lumină,
Înseninându-i sufletul cu fâlfâit de raze, paloarei,
Ci curcubeul tău pus adăpost sub coastă
Reinventând inimei roșu în trup, regală culoare.
Nu miresme rare îmi suflă prin narine Infinitul
Nici vuietul mării când îmi cuprinde asurzitor timpanul
Tânguindu-și durerea în spargeri de țărm cu valu-i bătrân
Ci adierea aburului, sorbit din palatul gurii tale, veșnicie.
Nu murmurul neprihănitelor petale renăscând dimineți,
Pierdute ca apoi să se reîntoarcă mai aromate,
Ci bobul de rouă nesfârșit de pe seceta buzelor mele
Când tu îl reverși deasupra șoptire, sub formă de-alint.
E tresaltul inimei tale cuprins între adorări și tumultul
Zbătăilor, răspândit prihană prin avuția-mi fierbinte;
Nicio stea sprijinită pe margini de rai, necuvântul,
N-au reușit să îmi pătrundă umbra ca tine, preasfinte!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre roșu, poezii despre rouă, poezii despre palate, poezii despre lumină sau poezii despre infinit
Articole culturale referitoare la cipriana tanu
- One Right Now
- Vasile Pârvan și Școala Română din Roma
- Gala premiilor UNITER 2012
- Festivalul Național de Epigramă „Cât e Buzăul de mare” – ediția a XII-a, 13-15 mai 2011
- Festivalul Național de Teatru 2010
Mai multe articole despre cipriana tanu la Blog.Citatepedia.ro »