cine stie carte, are parte

Cine are carte, are parte?

O spun clar – m-ajută verbul,
Este perimat proverbul;
Cine are multă carte
Astăzi e ţinut deoparte,
Şi-s cinstiţi, cu multă fală,
Impostorii fără şcoală.

pamflet de George Budoi din În Ţara lui Invers (15 septembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dintre multe lucruri care
Sună "ca la carte",
Cred că fiecare
Ascultăm o parte...
Fericire are,
Cine ştie care.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu erai frumoasă foarte

tu erai frumoasă foarte,
numai doruri, numai şoapte,
eu eram bolnav de moarte,
de tine nu aveam parte
şi mi te zaream departe
ca o necitită carte,
ca amfora fără toarte
şi ca-ntregul fără parte.

cine-a zis că ne desparte?
şi cine ne pune parte?
suflet dureros de dulce
cu zăbrelele năluce,
nimeni nu ne mai desparte
decât moartea dupa moarte.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru carte

(lui Ion Marin Sadoveanu)

Carte —
Sora mea cea bună,
Din ce sfântă-mpreunare
Te trezişi la mine-n casă
Intr-o noapte fără lună,
Când,
Cu coatele pe masă,
Obsedat de-acelaşi veşnic
Şi suspect semn de-ntrebare
M-afundam în întuneric,
Ca un muc de lumânare
Intr-un sfeşnic?
Carte —
Sora mea-nţeleaptă
Şi cuminte,
Spune-mi, cine
Ma sorti frate cu tine
Intr-o noapte fără lună,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie-cumetrie

Astăzi în democraţie
nu e mare bucurie,
neapărat să ai carte
dacă vrei să ai şi parte.
E de-ajuns ca să ai "spate".
Sigur vei avea şi parte.
De ai spate-asigurat,
peste noapte eşti bogat.
La ce să te chinuieşti
ştiinţa s-o însuşeşti?
Fără carte, reuşeşti.
În aşa democraţie
e şi multă cumetrie.
Ieri erai un coate goale,
astăzi primeşti osanale.

poezie de Dumitru Delcă (13 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine?!

Cine despre sine toate ştie,
Când îi pare viaţa-i veşnicie?!
Cine după insomnii stridente,
Gustă-n tihnă clipele prezente?!
Cine-adună roua din câmpie,
Fără sub tălpi goale spini să fie?!
Cine-n zile-ploi, sau nopţi cu lună,
Din nori negri raze nu adună?!
Cine sufletul la trup de-mparte,
Poate scrie-n tihnă a lui carte?!
Cine-i gata pregătit de moarte,
Când să mori înseamnă-a fi departe?!

Cine copleşit de nostalgie,
N-ar mai vrea o zi tânăr să fie?!
Cine-n ceasul din amurgul vieţii,
N-ar râvni sărutul dimineţii?!

poezie de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a văzut

cine cunoaşte
cine ştie
să spună
ce este
păcatul cel mare
al celui
ce mai speră
încă

poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt (1985)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuirea

anii duşi, smulşi, trecuţi
de nimeni cunoscuţi
multă uitare şi disperare
privirea se pierde în nemişcare
o zi absentă, poate incoerentă
cine azi mai ştie
şi de ştie, ce să ştie
aştept mântuirea în zdrenţe de tăcere
lugubră şi tristă tăcere
surâs obosit, umil, chinuit
agonie la ceas de seară
răstorn universul în alt univers
cu speranţa de a găsi ceva
întâlnesc doar goliciunea lumii
o acopăr cu petale de floare
plec să mă caut
într-o noapte, în altă parte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Critica şoricelului

Un şoricel avuse parte
De multă carte.
Şi cum în viaţă nu-i hotar
Şi totul e posibil,
Ajunse-un invincibil
Critic literar.
Îl stăpânise boala
Criticii nefaste,
Jura că toate cărţile
Sunt proaste.

Morala
Este de prisos,
Doar şoricelul ştie ce a ros.

poezie de Petru Miloş (5 februarie 2007)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lansare de carte

cei din jur se aşteaptă să spui ceva inteligent
cine ştie că ai cămaşa ruptă-n coate sub pardesiu
degetele afară din şosete
şi că la această lansare de carte ai nimerit din greşeală
căutând doar un loc unde să bei o votcă pe datorie
ai fruntea expansivă
iar în ochi un licăr rece încercănat de prefăcută blazare
cocoloaşele foilor cu poeme şi romane
neapărat celebre
îţi saltă acasă supatul
nimeni nu te întreabă – nici tu
dacă ai mâncat astăzi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!