charles w. chesnutt)

Baladă: Lorraine, Lorraine, Loree

Eşti gata pentru-întrecerea de azi, Lorraine, Lorraine, Loree?
Barum, Barum, Barum, Barum, Barum, Barum, Baree,
Te-am înscris la concursul ecvestru de la Coulterlee,
Vei călări Răzbunătorul – şi toată lumea de-acolo-l va privi,
Vreau să câştigi cursa pentru mine, cu şargul să mă pot mândri.
Barum, Barum, Barum, Barum, Baree.

Şi-a strâns în braţe pruncul, sărmana Lorraine, Lorraine, Loree,
"La fel ca toată lumea, nu mă-încumet pe Răzbunător a-l călări,
Nu voi urca în şea cu noul meu născut în braţe, orice-ar fi;
Acest cal a mai ucis doi oameni, de ce să mă ucidă şi pe mine, zi?!"

"Dacă nu-l călăreşti pe Răzbunător, Lorraine, Lorraine, Loree,
Dacă nu-l călăreşti pe Răzbunător în cursa de la Coulterlee
Şi nu treci prima pârâul, cum te văd şi cum mă vezi,
Îţi voi lua copilul, pe acest copil tu o să-l pierzi."

"Soţul meu este nespus de crud" a zis Lorraine, Lorraine, Loree,
"Soţul meu este nespus de crud, de trei ani pot asta şti;
Dar, dacă-încalec Răzbunătorul, plânsul pruncului cum voi ostoi?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Kingsley (iunie 1874), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada fiicei contelui Haldan

Fata contelui Haldan venea mereu aproape
De valuri, privind sfidător în zare
Spre orizont, dincolo de ape;
Râdea mândră, strigând în gura mare:
"Cosiţele a şase prinţese-s preţul
Pe care-l va plăti cel ce-mi va cere mâna,
Aşa că, hai frumoasă barcă, salut frumoasă barcă!
Să vină mirele să-şi ia stăpâna!

Într-o zi, fata contelui cutreiera
Pe falează, la fel ca şi-altă dată,
Când a văzut un cavaler bălai
Cum naviga spre ţărm cu nava lui înaltă.
Toate velele din catifea erau croite,
Iar catargul bătut în aur şi-n safire
Şi "hai frumoasă barcă, salut frumoasă barcă!
Iată vitezul care-mi va fi mire!"

"Am tăiat cosiţele a cinci prinţese,
Colindând mii de ape şi-îndepărtate ţări,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋn timp ce poeziile se adună

In timp ce poeziile se adună cu miile tu
realizezi că ai creat foarte
puţin

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋn capcană

nu dezveli dragostea mea,
ai putea afla un manechin;
nu dezveli manechinul,
ai putea afla
dragostea mea.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem la aniversarea celor 43 de ani ai mei

să o sfârşeşti singur
în cavoul unei camere
fără ţigări
sau vin –
numai cu un bec
şi cu o soba de fier,
cu părul sur –
şi bucuros că ai
camera.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit îndelung sub arcade mari, zvelte,
Poleite de sori în o mie de note,
Şi coloanele lor maiestuoase şi drepte
Le schimbau pe-nserat în bazaltice grote.

catren de Charles Baudelaire din poemul, Viaţa anterioară
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre fericită

în inima mea este o pasăre fericită care
vrea să iasă în lume
dar eu sunt prea dur pentru ea,
îi spun, stai acolo, n-am de gând
să las pe nimeni să te
vadă.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi înfocaţi şi savanţi de onoare
Ca adulţi ne vădesc marea lor bucurie:
Pisici mari şi cuminţi, întru a casei mândrie,
Ce sunt reci ca şi ei, şi ca ei sedentare.

catren de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhul Vinului

În sticle, într-o seară, cânta un duh de vin:
"Drag om dezmoştenit, spre tine răspândesc
Din închisoarea mea cu ceară roş-carmin,
Un cântec de lumină şi de amor frăţesc.

Ştiu că e trebuinţă, pe dealul dogorit
De năduşeală, chin şi soare arzător
Ca să primesc o viaţă, un duh neprihănit;
Şi nu voi fi nicicând ingrat, nepăsător...

...

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatrosul

Din când în când, în glumă, al navei echipaj
Mai prinde albatroşi, care trăiesc pe mare,
Ce stau nepăsători, tovarăşi de voiaj,
Alunecând cu vasul în hăurile-amare.

Dar când sunt puşi pe puntea cu lemnul lustruit
Ca nişte regi stângaci, ce au căzut din zbor,
Ei aripile-şi lasă c-un jalnic tânguit
Ce stau ca nişte vâsle pe lângă trupul lor.
....

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!