cauzalitate

cauzalitate

Cauzalitate înseamnă succesiunea în timp a elementelor din spaţiu, spaţiul fiind fizic ori mental. Timp, spaţiu, cauzalitate sunt categorii mentale, stârnindu-se şi domolindu-se odată cu mintea.

definiţie de Sri Nisargadatta Maharaj în Eu sunt acela
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia timpului este cea care te face să vorbeşti de cauzalitate.

Sri Nisargadatta Maharaj în Eu sunt acela
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauzalitate

În colţul camerei, te miri
Păianjen negru c-ai aflat?
Nu-nseamnă veste... musafiri...
Mai fă şi tu puţin curat!

epigramă de Mircea Bogdan din ziarul "Viaţa Buzăului" (29 iulie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauzalitate

Cum poluarea citadină
A fost scăpată din vederi,
Tu semeni cânepă-n grădină
Şi îţi răsar... poliesteri.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauzalitate

Femeile, în vremi îndepărtate,
Au tot purtat centuri de castitate
Şi-au strâns în ele-atât de multă ură,
Că astăzi se răzbună pe Centură.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câtă impertinenţă dai dovadă când îmi spui că mâine la ora cutare ai să vii negreşit la mine, parcă tu ai cunoaşte întreaga cauzalitate universală ca să ştii că mâine ai să mai fii în viaţă.

citat clasic din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiul cauzalităţii, care coordonează toate modificările fiinţelor, se prezintă sub trei aspecte şi anume: cauzalitatea în sensul cel mai restrâns al termenului; excitarea şi motivaţia. Toate motivele sunt cauze, iar orice cauzalitate aduce după sine necesitatea. Deznodământul conflictului dintre motive se numeşte hotărâre şi, în această calitate, are un caracter de absolută necesitate.

Arthur Schopenhauer în Lumea ca voinţă şi reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refularea, în cazul nevrozei obsesionale, se realizează nu prin amnezie, ci prin disjuncţia raporturilor de cauzalitate, disjuncţie care este un rezultat al retragerii afectului. Aceste raporturi refulate păstrează un fel de forţă capabilă să avertizeze subiectul, forţă pe care am comparat-o cu o percepţie endopsihică, astfel încât bolnavul introduce raporturile refulate în realitatea exterioară prin mijlocirea percepţiei şi acolo dau mărturie pentru ceea ce a fost îndepărtat din psihism.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea pură conţine deci, ce e drept, nu în folosirea ei speculativă, dar totuşi într-o anumită folosire practică, anume cea morală, principii ale posibilităţii experienţei, anume ale unor astfel de acţiuni care, fiind conforme cu regulile morale, ar putea fi întâlnite în istoria omului. Căci din moment ce ea ordonă că astfel de acţiuni trebuie să se întâmple, ele trebuie să se şi poată întâmpla, şi trebuie deci să fie posibilă o specie particulară de unitate sistematică, anume cea morală, pe când unitatea sistematică a naturii n-a putut fi demonstrată prin principii speculative ale raţiunii, căci raţiunea are în adevăr cauzalitate în raport cu libertatea în genere, dar nu în raport cu întreaga natură, iar principiile morale ale raţiunii pot produce în adevăr acţiuni libere, dar nu legi ale naturii. Prin urmare, principiile raţiunii pure în folosirea ei practică, dar mai ales în cea morală, au realitate obiectivă.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere

Când treci, ştii bine,
Prin absenţa mea, care-i făcută doar din tine,
Norii nu mai pot fi cerul meu, nici acest soare,
Al meu e doar cerul care se desface-n particule infime –
Şi minciuna atotcuprinzătoare
De-a fi această voce, această privire, aceşti centimetri-înălţime.

Elementele care m-au făcut
Din întâlnirea noastră nespus de avut
Nu mai pot fi necreate; nu există haos
A cărui cauzalitate
Să poată anula-n vreun fel, să readucă-n repaos
Ceremonialul prezenţei tale, chiar şi-atunci când eşti departe.

Tu, atunci, şi eu – împreună,
Vom pretinde că totul e-o minciună,
Diminuându-ne pentru-a crea impresia amăgitoare
Că putem exista separaţi, în vreme ce, dincolo de-artificii şi de-al lor fâs,
Un om mult, mult mai mare,
Se ascunde în această privire, în acest surâs.

[...] Citeşte tot

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!