cărare

Lui Petru Cărare

As vrea, pentru arcaşul nesupus,
Să zic şi eu o vorbă mai ghimpoasă:
Săgeata, când e slobozită-n sus,
Se-ntoarce-n capul celui care-a tras-o.

(ÎN MEMORIA REGRETATULUI PETRU CĂRARE)

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Paşii tăi făceau cărare
Unui răsărit de umbră
Tremurândă, temătoare,
Cu un gând în mintea-i sumbră:
"Mi se-apropie sfârşitul
Şi mă doare –vai ce doare! –
Soarele, când este sus
Şi mă trece pe-o cărare
Dintr-o viaţă viitoare,
În apus."

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă

cobor agale
pe cărare,
mă sprijin
de un frasin mic
apoi m-aşez
pe-o buturugă.
. să pot
să mai respir un pic
m-aşteaptă
cineva în vale?.
. rămas-a
cineva în deal?
îmi duce grija
pe cărare.
. dacă ajung
unde-am plecat?
mă tem că nu.
. ce gând ciudat
. o clipă am visat..
că poate cineva..

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ni s-a spus că toate drumurile conduc la adevăr, doar că fiecare îşi are cărarea lui (ca hinduşi, musulmani, creştini, etc.) şi cu toţii se vor întâlni la aceeaşi poartă, dar este complet absurd. Adevărul n-are cărare şi tocmai aceasta e frumuseţea sa: el este viu. Doar ceva Mort are o cărare şi atunci cum poate ceva mort să conducă la Adevăr?

Krishnamurti în Eliberarea de Cunoscut
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul reginei nopţii

Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-aţipite liniştea încet coboară,
S-a gătit regina nopţii în rochie sidefie
Şi răcoare-aduce vântu-n adierea lui de seară.

În mireasma ei divină, in a serii feerie,
O privighetoare-şi cântă dorul de la inimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-aţipite liniştea încet coboară.

Cupe albe îşi deschide zâna nopţilor de vară,
Singuratică în noapte veghează cu străşnicie,
Stelelor în dans feeric le compune-o simfonie,
Dintr-o cupă-nrourată i se scurge-o lăcrimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am pierdut

Pe a timpului cărare
Te-am pierdut prieten vechi
Poate-a fost o intâmplare
Din frumoasele poveşti

Timpul merge mai departe
Linistit si monoton...
Eu scriu versuri intr-o carte
Si-n fotoliu apoi adorm

Si visez că-s Desdemona
Tu... Otello cel gelos..
Te-am pierdut pe o cărare
Vechi prieten credincios

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâna sub ceafă

Merg pe această cărare
care
duce de la mână la gură.
Ard ciupercile în păduri
forma focului
şi cei ce le culeg
forma culesului
şi cei ce le curăţă
forma curăţatului.
Mai în sus de lumânare
este o cărare
pe care merge
valul mărilor la mare
valul munţilor la munţi
valul calului călare
valul podurilor punţi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A FOST DESTIN, A FOST NOROC, CĂ MI-AI IEŞIT TU MIE ÎN CĂRARE?
A fost destin, a fost noroc, că mi-ai ieşit tu mie în cărare?
Eu totuşi cred c-a fost atunci, de mult o fericită întâmplare,
Când ne iubeam târziu, în nopţile de vară pe sub nori de stele
Visându-ne ca miri prin constelaţii, stând urcaţi în Carul Mare...

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Dorurile mele
N-au întruchipare,
Dorurile mele-s
Frunze pe cărare...
Spulberate şi strivite frunze pe cărare.

În zadar le caut
Visurile mele,
Strălucită salbă,
Salbă de mărgele...
Minunată şi pierdută salbă de mărgele.

Tot ce-mi ţese noaptea,
Zorile-mi destramă,
Mi s-a dus norocul...
Nu-l mai plânge, mamă...
La icoana Preacuratei nu-l mai plânge mamă.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărare spre inima ta

Îmi voi face cărare spre inima ta,
Ai timp şi răbdare? Durează ceva,
Că azi eşti rănit, şi fugi de femeie,
Dar uite, promit să-ţi ţes curcubeie,
Pe-acolo, pe unde lacrimi au fost,
Pe unde-ţi pătrunde regretul anost,
Pe gura ce-ţi tace, dar urlă cuvinte...
Rău nu ţi-aş face, te rog ţine minte!

Speranţa deşartă te face s-o vrei,
Şi sufletu-ţi poartă sub stern izul ei,
Dar dacă ai vrea, mi-aş face cărare,
Spre inima ta, dă-mi timp, ai răbdare.
... Promit să îţi fiu ce ea nu ţi-a fost,
Un cer azuriu, şi-un cald adăpost...
Fărâmă de pace, nu false cuvinte,
Rău nu ţi-aş face, te rog ţine minte!

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!