câinii

Dr. Cameron: Bărbaţii ar trebui să se maturizeze.
Dr. House: Mda, şi câinii să nu se mai lingă. Nu se va întâmpla niciodată.

replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falstaff: Când seara câinii îi slobozi, cerbi de tot felul sunt puşi pe fugă.

replică celebră din piesa de teatru Nevestele vesele din Windsor, Actul V, Scena 5, scenariu de William Shakespeare (1602), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dexter: Animalele nu mă plac, în special câinii. Nu cred că le place ceea ce le fac câteodată stăpânilor lor. Acel câine mă recunoaşte, într-atât de uşor pe cât îl recunosc eu pe Jaworski.

replică din filmul serial Dexter
Adăugat de Stefania-Ana Chermăneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mittens: Uite, îţi voi spune un secret, da? Un secret al pisicilor. Ştii de ce urâm noi câinii? Pentru că vrem să fim ca ei! Avem complexul câinelui.

replică din filmul artistic Bolt
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holly Kennedy: Şi dacă asta e totul, Gerry? Dacă asta este toată viaţa noastră? Trebuie să ai un plan. De ce trebuie să fiu eu adultul responsabil care îşi face griji? De ce nu pot fi şi eu tipu' irlandez, lipsit de griji şi drăguţ care cântă mereu?
Gerry Kennedy: Pentru că tu nu poţi să cânţi fără să faci câinii să latre?

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Mi-ar trebui un câine! Unde-i căţeluşa mea? Unde-i Polaire?
Natalia: A murit, Maestre...
Brâncuşi (mirat): Nu se poate! A murit domnişoara Polaire? Era o căţea tare deşteaptă. Trimetea scrisori la câinii prietenilor mei. Codrenii aveau un dulău frumos... Cam afemeiat, ca toţi bărbaţii... Îl chema Dulciu... Căţeaua mea îi trimetea scrisori de dragoste... Le semna cu lăbuţa... Voi vorbiţi serios? A murit Polaire?

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Safta (cu urme de invidie): Ei, lasă, băiete, că ne cumpărăm şi noi farfurie supersonică! Aşteaptă numai să fete oile...
Baciul (lasă telescopul): Oile? Că bine zici!... Oile! Ia vezi, mă' Romică, pe unde-i turma noastră...
ROMICĂ (se întoarce la calculator): Oile? Staţi numai să accesez programul de ciobănie... (Manevrează calculatorul.) Oile... Uite aici! Turma e pe câmpul vectorial principal, parcela cinci, tăicuţă. Înaintează păscând spre Occident... Câinii sunt pe-aproape...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramona: Nu e de glumă. Ura dintre cele două familii e seculară...
Romică (mecanic): Ştiu toată povestea pe de rost. Drama a început acum o sută de ani, când vaca aristocratului Montague din Stâna din Deal a intrat în porumbul proaspăt prăşit al cavalerului Capulet de la Stâna din Vale. De-aici încolo, Shakespeare e mic copil... Cele două familii nobile au început să-şi fure oile, să-şi omoare câinii, să-şi cotonogească pisicile...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (scoate fluierul de la chimir şi se pregăteşte să cânte): Familiile noastre se duşmănesc de o sută de ani. Atunci o vacă de-a străbunicului a intrat în porumbul lor. În loc să vină la noi, să ne-nţelegem, au dus-o la oborul de gloabă...
Safta (curioasă): Şi ai voştri?
Baciul (narativ, învârtind fluierul): Ai noştri au plătit gloaba... Ce puteau să facă, bieţii de ei? Şi-au recuperat astfel vaca, după care, în replică, le-au otrăvit ălora câinii, cu şoricioaică şi sticlă pisată. (Emoţionat.) Şi uite-aşa a-nceput vendeta. Atâtea generaţii de sacrificiu...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: Freamătul unui cimitir în devenire. Natură moartă cu oameni vii. Dinamismul lucrurilor cufundate în nemişcare. Toate acestea, într-o notă optimistă, pentru că, repet, e vorba de un carnaval. Asta mă aşteptam să văd! Asta înseamnă teatralizarea sentinţei, domnilor! Şi ce-am văzut? Ochii sticloşi ai morţii mă sfidau printre ramuri. Ridicol! Totul era inert şi rece. Nefiinţa umpluse pădurea şi era doar ora nouă dimineaţa. O tăcere de gheaţă, pe care nici corbii nu îndrăzneau să o tulbure. Ici-colo, bălţi de sânge închegat, ireal, dubios, ca o pastă de tomate. Ce-aţi făcut? Unde e vitalitatea acestei scene? Au nu trebuia să faceţi voi spaima să vibreze? Moartea este tot artă, domnilor! N-aţi înţeles nimic din estetica morţii! Asta numiţi voi vizualizarea durerii? Unde era muzica? De ce nu s-au auzit câinii urlând? Unde erau poeţii? Ah, poeţii, aceste spirite minunate care ştiu să facă durerea să rimeze.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!