Toate rezultatele despre boltit
Există articole în Blog despre boltit.
Rezultate pentru boltit în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
Poem boltit
Câte petale curg,
în urma mea pierdută,
Ezit și fac un pas,
'napoia a ce simt,
Dar vântul îmi răsfiră,
cu mâna-i nevăzută,
Frenetic vălmășag
pe-acordul lui boltit.
Se zbate poala mea-n,
regatul, de mătase
Îmi înfășoară glezna
c-o voce de furtună,
Mă-mprăștie fiorul
prin valuri de angoase
Când haosul dorinței
în piept mi se răzbună.
În zvîrcolirea clipei
și-n unda ei rebelă,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre sărut
- poezii despre păr
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
- poezii despre monarhie
- poezii despre gânduri
- poezii despre glezne
Pipăind infinitul
Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce coboară,
Cu sufletul tot mai adânc m-am dus,
Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.
Ca-ntr-un cuprins de peșteră boltit,
M-am coborât în lumea nerostirii,
Și-n cutele de piatra i-am gătit,
Acolo-n fund, un ascunziș Iubirii.
Din ascunzis, luminile iubirii
poezie de Zorica Latcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre speologie
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lui Marian Dobreanu, la vol. "Gorjul în patru rânduri"
Dacă tu, cu măiestrie,
Ai pus Gorju-n patru rânduri
Cu nespusă bucurie
Eu te-aș pune-n patru scânduri.
Fi'nd cam mare-n gabarit
Că ai mâncat cum ți-a fost placul,
Cu abdomenul depășit
Ți-aș face boltit capacul.
Și-atunci, în criptă când te-or pune
Și lumease va-mprăștia
Sunt sigur că la-ngropăciune
Groparii m-or aprecia.
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mâncare, poezii despre depășire sau poezii despre bucurie
Ecoul de forma divinei neauziri
strâmtorează setea pietrei
o ascute
până se face-azvârlitură cu temerare tăișuri.
Nodurile cărei sfori de care atârnă
hamacul boltit cum craniul prăpastiei
sunt țâțele supte
de oarba fulgerare a spaimei?
Au toate desfacerile cerșetoare
la vina rostogolirii
prin semeția mahmurelor astre
care și-au ucis supunerea la tainele cerului.
Fi-le-ar spinările grădini
umbrite de hreanul caniculei date
în patima beției cu miere de usturimi!
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre sâni, poezii despre spaimă, poezii despre miere, poezii despre caniculă, poezii despre astre, poezii despre apicultură sau poezii despre alcoolism
Contururi și profile
Tot schițând contururi și profile
Începe timpul să mă înșele,
Estopându-mi strălucirile
Îmi răscolește-n jar cuvintele.
Și poate nici acuma nu era nimic
De nu intra în suflet ca să sape
După amintirea și visul tău alchimic
Din suava-ți făptură să se adape.
Recompunându-te din fragmente și crâmpeie
Mi-am reamintit trecutu-ți vaporos
Înnobilat cu chipul tău iubit... femeie
Desăvârșit cu trupul dulce, drăgăstos.
O icoană adorată sub albastrul cerului boltit
Un soare de vară pe cerul străveziu
Ce mă veghea de dimineața până-n asfințit
Reamintindu-mi că te-am iubit, de când mă știu.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp, poezii despre perfecțiune, poezii despre icoane, poezii despre femei sau poezii despre dimineață
Tăcere
Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce coboară,
Cu sufletul tot mai adânc m-am dus,
Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.
Ca-ntr-un cuprins de peșteră boltit,
M-am coborât în lumea nerostirii,
Și-n cutele de piatră i-am gătit,
Acolo-n fund, un ascunziș Iubirii.
Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte de tăcere:
Adânc în mine, mai adânc m-am dus,
Acolo, unde orice vorbă piere.
De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fără mal a nerostirii,
Pe treptele tăcerii s-au prelins
Din ascunziș, luminile iubirii.
poezie celebră de Zorica Lațcu
Adăugat de gabriela alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Zorica Lațcu despre lumină
Casele domnești din București se-nălțau pe povârnișul malului stâng al Dâmboviței, printre bătrâne tulpini de sălcii, închise într-un larg pătrat de-nalte și țepene ziduri, care pe de o parte se afundau în apă, proptite cu largi căprioreli de piatră, iar de celelalte trei părți, înconjurate cu șanțuri adânci, își arătau pe dinafară numai întinsa lor față netencuită și clădită cu straturi de cărămizi și de bolovani de piatră; la mijlocul peretelui din fața casei se afla poarta cu gang boltit, pe d-asupra căreia se înălța un turn pătrat, cu ferestrui de meterez; iar dinaintea porții era o podișcă care, prin mijlocul unui scripete, se lăsa pe d-asupra șanțului și se ridica la vremi de primejdie; alte patru foișoare cu temelii întărite apărau colțurile întinsei împrejmuiri.
Alexandru Odobescu în Doamna Chiajna, Nunta (1860)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre pericole, umor despre bătrânețe, umor despre apă sau umor despre București
Căruța
Mă plimb pe câmp cu căruța.
La ea sunt înhămați patru cai negri.
Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.
Copitele lor sunt potcovite cu aur,
Scapără întruna, scapără-ntruna,
Câmpul n-are început, n-are sfârșit.
Deasupra cerul albastru, boltit.
Și soarele nemișcat, în amiază,
Nici nu răsare soarele, nici n-apune,
Stă mereu nemișcat, în amiază.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Dau cu biciul în soare, soarele tace,
Tace și rămâne tot nemișcat.
Mi-e dor de-un amurg ori mi-e dor
De-un proaspăt răsărit,
Dar soarele stă pe loc, nu se mișcă.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Căruța aleargă, aleargă...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre Soare, poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre plimbare, poezii despre negru, poezii despre miezul zilei sau poezii despre dor
Miraj
Din zările îndepărtate ale orizontului nesfârșit,
Când se ngână noaptea cu ziua,
Pe cadranul mirific cu culori celeste ale cerului boltit,
În urcuș pe drumu-i lung și calculat,
Plimbă ciclic clipa de la mijire până la asfințire,
Ducând cu el timpul drămuit al noastrei vieți.
Pământul îl îmbrățișează cu ale Lui brațe calde,
Lumina alb gălbuie ce radiază -n fascicul,
Ne înfașoară în ai ei matie stelară,
La pieptul Lui încălzește văzduhul și natura,
Și stimuli calzi, optici și dinamici,
Fac ca viața să germineze, să-nflorească, să rodească,
Spre bucuria și împlinirea omenească.
Proiecteză-n lungu-I drum neântrerupt,
Respectând proporții fizice universale,
Umbrele, ca secundare, minutare sau orare
Pe cadranul imaginar al ceasului universal,
Un miraj al armoniilor cosmosului de fapt ar fi.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre noapte, poezii despre astronomie, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre spațiul cosmic sau poezii despre ritm
Articole culturale referitoare la boltit
- Ora?ele României, Târgu Mure?
- „Fata din soc” de Hans Christian Andersen
- „Mihail Kogălniceanu” de Dimitrie Anghel
- „De vorbă cu un afiș” de Dimitrie Anghel
- Ielele
Mai multe articole despre boltit la Blog.Citatepedia.ro »