binecunoscut

De ce oare femeia este considerată ca aparţinând sexului slab, când este binecunoscut faptul că Eva a fost "confecţionată" dintr-un material nu tocmai "moale"?!

aforism de Mihail Mataringa (24 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu pun întrebări zeului. De ce? Fiindcă aşa am eu chef şi nu oricum ci cu ciocanul. Şi dacă zeul răspunde nu există deliciu mai mare decât sunetul binecunoscut al vintrelor sale putrede pentru cel care posedă o a doua pereche de urechi.

Friedrich Nietzsche în Amurgul idolilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

artă

Arta este un pas de la ceea ce este evident şi binecunoscut către ceea ce este tainic şi ascuns.

definiţie clasică de Khalil Gibran în O mână de nisip pe ţărm
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bebică Ghiţă

Binecunoscut ca pictor,
Este un veşnic visător,
Brav, se avântă cu muza
In al poeziei zbor...
Cântând chiar şi la chitară,
Are har de pianist...

Grabnic, lemnul modelează,
Harul său nu stă pe loc,
Iscusinţa sa creează
Tot ce muza îi dictează...
Are suflet de artist.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel se explică faptul binecunoscut al reprezentării simbolice a ideilor visului, fapt cu atât mai remarcabil cu cât se ştie astăzi că toţi cei care folosesc aceeaşi limbă se servesc când visează de aceleaşi simboluri. Aş adăuga chiar că, în anumite cazuri, comunitatea simbolurilor se întinde dincolo de comunitatea limbilor.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să iubeşti pe duşmanii tăi este favorabil sănătăţii spirituale, aceasta este binecunoscut, precum şi faptul că emoţiile negative sunt nocive, distrug sănătatea fizică. Aceasta este o descoperire relativ recentă. Problema sănătăţii nu este deseori decât o problemă de emoţii.

Florence Scovel Shinn în Poarta secretă care duce la reuşită
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză căzătoare

Apropierea de tine -
Fostă miere de albine
Devine
Înţepătoare...
De minciuni uşoare
Şi tulpini de floare
Mi-e plină viaţa
De necăinţa
Şi dulceaţa
Feţei tale.

Ah! Nu sunt decât
O frunză căzătoare
Din tulpina vieţii tale
Bătută alene
De-un vânt fără pene.
Un fluture se aşează,
- din greşeală -
Pleacă
Mai departe,

[...] Citeşte tot

poezie de Ena Bodor
Adăugat de Mia Albulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E binecunoscută asocierea lui Lucifer, îngerul izgonit de Dumnezeu din Ceruri tocmai în Iad, cu Steaua dimineţii, adică planeta Venus. Şi ce asociere ar fi fost mai potrivită decât aceasta, ştiindu-se că la suprafaţa acestei planete temperaturile ajung undeva la patru sute de grade. Un fel de Iad cosmic, care automat ne duce cu gândul la Iadul binecunoscut nouă şi care ne dă frisoane, locul nesuferit unde îşi fac veacul aceia dintre muritori care nu au fost cuminţi şi nu au binemeritat pe acest pământ. Şi unde mai miroase şi a sulf... care sulf se găseşte şi în compoziţia atmosferei Luceafărului. Hmm... Caniculă subpământeană, caniculă venusiană... Bietul Lucifer, la ce i-or mai folosi aripile acolo jos, în caz că totuşi le mai are...

Mihail Mataringa (26 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii sunt cei mai grozavi amanţi

te îmbracă în iluzii
te dezbracă la orice oră
îţi învaţă pe de rost
carnea
sângele
strigătul
te traversează ca pe anotimpuri
sunt mereu tineri
frumoşi
cu degetele moi ca iarba îţi ating zilele
nopţile
adevărul
poeţii sunt cei mai grozavi amanţi
cuvintele lor vindecă rănile adânci
ard până şi ultimul gând sinucigaş
rătăcit prin minţile bolnave
te îmbracă în iluzii
te dezbracă la orice oră
cu buze fierbinţi caută adevărul din carnea ta
poeţii sunt cei mai grozavi amanţi

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izbavire

La ceas tacut, intre pamint si cer,
Cind clopotul tariei amuteste,
Cind valul noptii a-nghetat stingher,
Un gind strain in mine se iveste.

Nu-i gindul meu, il recunosc usor
Din viforul ce mi-l strecoara-n suflet,
Din soapta-i cea vicleana-ncetisor
Intinsa cursa pentru al meu umblet.

La ceas tacut, intre pamint si cer
Ingenunchez tacut si-mi strig durerea:
“Parinte ia-mi Tu teama din ungher
Si-n locul ei asterne Tu tacerea”.

“De-i sufletu-mi Edenul din-nceput,
Si paznic de mai pus peste gradina,
Asculta-mi glasul binecunoscut,
Ce-ti cere-acum sa ma pazesti de vina”.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!