avuţie

Învăţătura e cea mai bună avuţie.

proverbe româneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A îndemna la bine este o avuţie pentru omul cumsecade.

aforism de Publilius Syrus din Sentinţe
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia care-şi cârmuieşte bine casa este o avuţie de neînlocuit.

proverbe egiptene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te las cum te-am luat; cu multă avuţie şi cu puţină onoare.

Alexandre Dumas în volumul Mână de mort
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

avuţie

Avuţia e o clădire care distruge tot în prăbuşirea ei, dacă o atingi.

definiţie aforistică de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa de cunoaştere, ca şi setea de îmbogăţire, sporesc cu fiecare nouă avuţie.

citat clasic din Laurence Sterne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu luăm cu noi nicio avuţie. Ceea ce ne rămâne moştenire este numai ceea ce am dat.

Florin Piersic în emisiunea TV "Naşul" (16 octombrie 2008)
Adăugat de emanuela aranyos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este încă singura avuţie pe care omul o are încă nejefuită (...) Un conţinut minunat, tainic şi revelat atrage după sine o formă minunată şi revelată.

Nichita Stănescu în Din dragoste pentru Nichita, înregistrare TV cu Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei ce să bucură la zestre şi iau mueri urâte

Fraţi, bărbaţi, ori de ce stare
Câţi aveţi gust de-nsurare,
Zestrei nu vă bucuraţi
Stafii în cas' să luaţi.
Nu luaţi mueri pocite
Strâmbe, cârne, şi slutite
Zestrii nu vă lăcomiţi
Şi-n urmă să vă căiţi
Nu ziceţi ori cum să fie
Numai s'aibă avuţie
Iubiţi, prieteni, bărbaţi,
L'acest cuvânt vă-nşălaţi.
Ce folos să ai avere
Şi să n-ai pe plac muere.

poezie de Paris Mumuleanu din Rost de poezii adecă stihuri (1820)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plugule

Plugule, cin' te-a născocit,
Ca să frămânţi a şesurilor coaje
Şi să-nlesneşti îndătinata vraje
De-a scoate-n urma-ţi bobul însutit?

Cine ţi-a pus cuţitul în pământ
Şi a pornit cu soarele întâiul,
Hotărnicind moşiei căpătâiul,
Şi dumicatul socotitu-şi-l-a sfânt?

Cine-a purces în ploaie şi furtuni
Şi a brăzdat în negură şi zloată
Şesul blajin şi gras, întâiaş dată,
Cu blesteme, nădejdi şi rugăciuni?

S-a-ndătinat copilul cel pitic
Să are şi să strângă avuţie.
Osânda şi-a schimbat-o-n bucurie,
Clădindu-şi slăvi şi veacuri cu nimic.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!