atare

bun simţ

Bunul simţ este fundaţia tuturor autorităţilor, a legilor ca atare şi a construcţiei lor.

definiţie clasică de Thomas Jefferson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

literatură populară

Literatura populară este creaţia unei societăţi întregi şi ca atare reprezintă mentalitatea unui întreg popor.

definiţie de Amita Bhose în Proverbe şi cugetări bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

fustă

Fusta

Piesa forte din dotare -
Pense, clin, dezinvoltură -
Căutată ca atare,
Mai ales... spre crăpătură.

definiţie epigramatică de Valentin Groza din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

poetic

Nu reprezentarea ca atare, ci imaginaţia artistică este aceea care face ca un conţinut oarecare să fie poetic, anume când imaginaţia îl prinde pe acesta în aşa fel, încât, în loc să se înfăţişeze în figură arhitectonică, sculptural plastică ori picturală sau să răsune ca ton muzical, el se lasă comunicat în vorbire, în cuvinte şi în potrivirea lor laolaltă, potrivire frumoasă ca expresie vorbită.

definiţie celebră de Hegel în Despre artă şi poezie, Poezia (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

naţionalism

Naţionalismul sau sentimentul naţional, este perfecţionarea sentimentului social sădit în natura omului de Creatorul său şi solicitat se însăşi trebuinţa pe care a simţit-o omul întru exprimarea în comun a cultului datorat Ziditorului său. Ca atare, el este în strânsă legătură, de o egală însemnătate şi de reciprocă întregire cu sentimentul religios (confesionalism), pentru dăinuirea individului şi a unui popor.

definiţie de Policarp Moruşca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

blestem

Blestemul e ataşare de viaţă prin aparenţe de distrugător; un fals nihilism. Căci nu tuni şi fulgeri decât dintr-o poziţie absolută într-o valoare. Iov iubeşte viaţa cu o pasiune bolnavă, iar Regele Lear se sprijină în orgoliu ca într-o zeitate. Toţi profeţii Vechiului Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Şi în numele nimicului poţi azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănţuire necruţătoare şi incendiară, un absolut în ton direct, o navală de distrugere, cu o certitudine mărturisită sau nu. Că în dosul exasperării se ascunde o credinţă sau titanismul eului, pentru furia bluestemării ca atare puţin importă. Nivelul sufletului, înălţimea de pasiune a unei fiinţe, iată totul. Căci în sine, blestemul nu-i decât un dogmatism liric.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!