ascensiune

Forţa destinului

milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune
atunci când curcubeiele şi-au nins culoarea
mi-au arătat că am un tel şi-o misiune.

i-am ascultat vrăjită muntelui chemarea
şoaptele izvoarelor le-am strâns cu pasiune
milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune.

cu bolte de lumina mă ispiteşte zarea
asupra timpului nu am pus presiune
m-am înfrăţit cu muntele cu marea
de mii de ori m-au scos din tensiune.

milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături

Unele picături
De memorie
Au căzut în vrie
Altele sunt în ascensiune
Din cele rămase
S-ar putea
Răstălmăci uitarea
Fastuoasă
Ca un candelabru
Cu lumini persistente.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune nocturnă

În toiul nopţii resuscitam
imaginea lunii
pe post sui generis de muză
partea poetică a ei
inclusiv partea nevăzută
că să emane vise de lumini
noi acţionam concentric
undeva la zenit
se desluşea chipul
strălucitor al dimineţii
doar cei inocenţi
şi curaţi la suflet
pot resuscita luna cu brio.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune...

Inel cu simţământ de pace
Să dăruim naturii noastre,
Iar dragostea să ni se joace
Din trunchi în trunchi până la astre...

Veghează să ţi se păstreze
Tăcute chibzuiri în piept,
Ca spiţa să se înzetreze
C-un umblet limpede şi drept...

Îmbrăţişări înmiresmate
Prin anotimpuri să ne fie
Şi duse în eternitate...
Sunt năzuinţe parafate
De eu!... un suflet cu chirie...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune

A plecat o viţeluşă
De mică de la oraş,
I-a urat bunica
Un frumos făgaş.

Pleacă după o vreme
Şi a ei mămică,
Că ar avea probleme
A ei mititică.

Cireada din ogradă,
Foarte curioasă,
A dorit s-o vadă,
Când s-a întors acasă.

- Ce-ţi face viţica?
(A întrebat bunica)
- A ajuns o vacă rară,
E... Parlamentară!

fabulă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune

Doar cerul ne înconjoară
Brav stăpân peste destine
Prin noianul de secvenţe,
Doar divinul ne transpune
Pe bază de opinie antumă
În cuantumul speranţei,
Sufletele noastre licărind
Presară universul amplu
Cu datina sfinţilor eterni,
Deviza bunului simţ
Purcede de la îngeri
Un vector de lumină
Cu raze emergente,
Mesager ingenuu de spirit
Ţinta în veci plauzibilă
Cu ascendent determinant
La porţile ceriului în azur.

poezie de David Boia (8 ianuarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune

pentru lumina pură trebuie să lupt
să ating nivelul de iluminare
cântul de-ncurajare este întrerupt
de geamăt de suspin de încordare.

am escaladat un munte de probleme
dar speranţele mi-au înflorit sub coastă
prăpastia pândeşte în oricare vreme
urc mai departe de norul de năpastă.

consum energie ard şi adrenalină
cu iubirea mea un aisberg topesc
frica o destram cu credinţă lină
dramul de noroc îl chivernisesc.

îndulcesc tristeţea cu fresh de mango
pornid spre fericire cu paşi de tango.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune prin recul

Corabie somnambulă în vânt
bucăţi de soare duce la catarg
brusc marea iese din adânc
şi ochii o aruncă-n larg

Bucăţi de soare duce la catarg
în zori mi-ai răsărit în suflet
de pragul zilei lacrima îmi sparg
dar n-o auzi e totul putred

E întuneric până-n suflet
brusc marea intră în pământ
am să-adorm la primul tunet
iubito corabie somnambulă sunt

Bucăţi de noapte-mi sângerează la catarg
când ochiii tăi m-aruncă iar în larg

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune

bătătoresc poteci dar am mult de mers
lumea asta-i mare plină de splendori
poeţii-s călăuze spre magic univers
cerul meştereşte mă ninge cu candori.

în rodnicia viselor delicateţuri gust
pâinea de lumină răscoaptă pe-o stea
trăiesc fericirea ca pe-un miracol just
şi ard ca o torţă exprimând dragostea.

singurul meu avut este iubirea
şi versul cald meşteşugit cu har
aţintită-n infinit îmi este privirea
trăiesc vârtej de-avânt spectacular.

toate gândurile mele vizează nemurirea
urc spre steaua mea fără funicular.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solidari

În vremurile acestea, cu multă tensiune
Când violenţa frate, e în ascensiune
Şi zilnic apar ştiri, de prin alte state
Despre lupte grele, cruzime, atentate

Iar la noi în ţară, vedem suferinţă
Sărăcia frate, pe mulţi ameninţă
Pământul se pare, ajunge la străini
Iar noi între noi, suntem tot mai haini

Este câte unul, de-averi obsedat
Nu-i ajunge o casă, vrea întregul sat
Alţii din lăcomie, îşi construiesc palate
Trăiesc ca hârciogii, de semeni, departe

Dezbinarea frate, loveşte în naţiune
La câte-om face faţă, de-i multă fricţiune?
Eu am îndoieli de n-om schimba ceva:
De-am fi mai solidari multe-am rezolva.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (14 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!