arunc

Cum îmi bate ceasul

Dacă îl ascult cu urechea dreaptă
Ceasul meu bate clipele vieţii mele.

Dacă îl ascult cu urechea stângă
Ceasul meu bate clipele vieţii tale.

Dacă îl ascult cu osul frunţii
Ceasul meu măsoară durata universului.

Dacă îl arunc în apă
Dau înapoi cu un regn şi devin copac.

Dacă îl arunc în foc
Dau înapoi cu două regnuri şi devin piatră.

Dacă îl arunc în neant
Şi îl ascult cu memoria morţilor
Dau înapoi cu trei regnuri
Şi devin Cuvânt.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

imi arunc gandurile
spre tine
cand noaptea paseste
in incapere
alungand ramasitele
zilei
ma cuibaresc in
gaoacea lunii
si visez
cuvintele imi aluneca
printre degete
se zbat
se sparg
se sfarma
imi arunc gandurile
spre tine
si te chem fara cuvinte.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara

Arunc sclipirile din stele
Pe câmpuri unde neguri cresc
Arunc din gândurile mele
Cuvinte care ard firesc

Si astfel fac din nopti lumina
Din strofe Biblii de altar
Si daruirea fiind deplina
Visez la fel ca si Icar

Am îndraznit, m-am inaltat
Si daca aripi am din ceara
N-am sa regret, am incercat
Sa fiu arcus la o vioara.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu glas de înger

sunt cea mai rea dintre femei
din piatră seacă-s ochii mei
am gustul acru de măcriş,
arunc privirile furiş....

dresez şi leii fioroşi,
pot să vrăjesc doi ochi frumoşi!
sunt cea mai rea dintre femei,
sunt ca şi Hera între zei.

torn în pahare doar cucută
s-adoarmă veşnic cel ce uită
sclipirea nopţilor cu Lună
dintr-un octombrie cu brumă.

când iarna rece se strecoară
cerneala-i gheaţă-n călimară.
eu... cea mai rea dintre femei
arunc în foc al meu condei.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casanova

Trecător prin a ta faţă
Arunc clipele spre cer
Sunt frumosul Casanova
Nu ascund niciun mister

Arunc flori.. adun suspine
Scriu doar versuri de amor
Si mă scald in ape limpezi
Numai stele.. numai dor

Privesc luna peste dealuri
Si luceferi ţin in palmă
Mă inclin frumoase doamne
La o zi de primavară

Azi aici... mâine pe munte
Zbor voios din floare-n floare
Ma simt liber... si ostatic
In a dragostei ardoare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi încerca să arunc

povara în hău şi să dau
uitării răutăţile celor proşti
şi ignoranţi până-n adâncul
cutiilor craniene de capacitate mică
căzuţi în somnul nălucirilor
ei nu mai văd lumina
zorii îi ocolesc de mulţi ani
stau în mâzga întunecoasă

eu sunt stăpânit de un gând
pe care nu vreau să-l duc în derizoriu
o să arunc totul undeva
dialectic i-am analizat câteva zile

au pierdut timpul în întuneric
le e teamă de cunoaştere
ar merita şi ei să ajungă în hău
dar n-au curaj să se arunce

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fachir

Am inlemnit
la vederea cucului,
un cuc de pripas
la casele noastre.
Ce mai cuc sărac,
i-am văzut şi faţa
slăbită, sleită.
Eu jonglerii,
eu cu clovnerii
încerc să-l încânt
cu vânt, cucu vânt,
să-l distrez cu nimic
pe Fluieră Vânt.
Frig în ochi îi arunc,
din ulcioare de cucută
îi dau să bea,
ulcioare de foc îi intind,
pe pat cu cuie îl culc,
fac din cuc fachir,
lopeţi de pământ

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără alb

încep un tablou - arunc
culori pe pânză -
şi umbrele
pun stăpânire pe iubita
mea din arizona
nu mai am alb în atelier
bunele intenţii m-au făcut să arunc
nuanţele deschise şi albul
îmi lipseşte iubita mea blondă
din ari
zona aia cu scaieţi şi praf de puşcă
o fac mai ciocolatie
un pic de maro
roşu puţin mai mult
linia sânilor e neagră
şerpuiesc culorile închise pe la şolduri
coapse şi zone intime (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai degrabă arunc o piatră la întâmplare decât o vorbă.

citat din Quintus Sextius
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar o dată la câţiva ani îmi vine să fac tabula rasa. Să arunc încărcătura materială şi afectivă din viaţa mea, să eliberez nişte culoare, să curăţ nişte terenuri, să renunţ la o parte din amintirile mele. Atunci când mă apucă, ard manuscrise, arunc pliante, aranjez fotografiile în albume ca şi când n-ar mai trebui să le privesc niciodată, arunc obiectele care nu-şi găsesc un loc în câmpul meu vizual sau cărora nu le găsesc întrebuinţare zilnică. Mă debarasez fără regrete de toate lucrurile cărora nu le pot da o semnificaţie nouă. Într-un fel, ştiu că fac asta ca să las loc altor oameni, altor întâlniri, altor idei, altor obiecte, altor amintiri, deşi nu asta e intenţia mea. Pur şi simplu îmi place să merg mai departe, privind în urma mea cu nostalgia cu care contemplu siajul unei bărci uşoare...

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!