arati bine

Încordarea

arăţi prea bine ca să dispari
bine
nu te mai omor cu poezia câştigătoare în care
pare că-ţi cânt frumuseţea netrecătoare
bine
nu te mai omor cu gălăgia
pe care, oricum
nu o fac decât ca
să te sufere ea
încordată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum mai arăţi, măicuţă blândă

Cum mai arăţi, măicuţă blândă?
Poate albită şi mai scundă,
Mai înţeleaptă, mai plăpândă...
Şi-aş vrea s-ajung într-o secundă,
Să-mi treacă dorul ce mă doare,
Acum, în prag de sărbătoare.

Cum mai arăţi? Poate mai tristă,
Şi bolnăvioară... stând pe prispă
Poate îngâni o doină veche,
Privind căţeii în pereche,
Ce şed lipiţi cu duioşie,
Să ai şi tu, tovărăşie...

Cum mai arăţi, mamă duioasă?
Aş vrea să zbor până acasă,
Să văd ograda şi grădina...
Să ştii măicuţă, eu port vina
Că mi-am dorit s-ajung departe,
Însă speranţele-s deşarte...

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trebuie să îmbraci o haină
Ca să araţi în lume bine
Însă Dumnezeu, creştine,
Pregătită are-o "Taină"
Ce îmbracă în slăvi divine
Viaţa ta cotidiană
Şi tot sufletul din tine.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie minunată

Femeie minunată, îmbătrâneşte demn
Şi nu trăi doar pentru ai tăi admiratori
Căci timpul e artist şi el lasă un semn
Numai la tine-n suflet, nu şi în privitori.
Iar fardul tu să ştii, ţi-ascunde frumuseţea
Mai bine să te bucuri de cum arăţi acum
Trăieşte cu vigoare, dezvăluie-ţi blândeţea
Să te admir, să simt al dragostei parfum.

poezie de Richard Barnes, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banala epifanie

Tu, Doamne, niciodată
nu mă plictiseşti
vorbindu-mi.
Taci şi te arăţi -
foaia peste care mă plec
se sfâşie lin.

poezie de Cristian Bădiliţă din Poeme pentru păsări şi extratereştri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi gând

Fereşte-te să ai dreptate
Când eşti îndrăgostit.
Mai bine să ai umbră,
mai bine să ai rază,
mai bine să ai lacrimă,
mai bine să ai orice altceva!
Un om îndrăgostit când are dreptate
E un om singur,
Numai tristeţea are dreptate.
Tu, mai bine să ai bolovani,
mai bine să ai vulturi,
mai bine să ai albul zăpezii!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţie de primăvară

Mugurel de primăvară
tu mă scoţi din minţi afară
şi-mi arăţi câmpia cerul
de mi se zburleşte părul

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (6 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul (Sonet Tarot)

Un punct de cotitură, o schimbare,
Simţi un îndemn în inimă, fierbinte,
O iei însufleţit pe o cărare
Şi viaţa nu mai e ca înainte.
Te-aşteaptă lucruri bune, fericire,
Destinul te conduce spre mai bine
Aşa că eşti ferit de rătăcire
Şi ale tale zile sunt senine.
Dar uneori porneşti la drum cu stângul,
Te hazardezi, arăţi nechibzuinţă,
Nu vezi prăpastia şi ca nătângul
Ai parte de necaz şi suferinţă.

Când viaţa îţi oferă, tu profită,
Dar fii atent, că poate-i o ispită.

poezie de Octavian Cocoş (12 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce suntem în interior

Parfumul tău persistă încă
ca să-mi ţină companie,
după ce ai plecat supărată.
Când crezi că arăţi mai bine,
părerile altora se retrag...
ca frunzele toamna...
Şi pentru a-ţi face sufletul
să vorbească cu al meu
ne putem ţine de mână
chiar şi trăind departe
într-un spaţiu fără timp
în cazul în care tu eşti
ceea ce contează.
Limba nu are oase,
dar este suficient de puternică
pentru a rupe în două o inimă...
aşa că fii precaut cu cuvintele tale.

poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire la patruzeci de grade celsius

Prima dată am făcut cunoştinţă cu moartea în copilărie
când câinele meu trăgea să moară
îi deschideam gura
îl forţam să mănânce
iubirea mea
sfera perfectă a unui zbârnel adunând soare pe fus
un triungi echilateral acum
chema acea perfecţiune care-ţi adumbreşte eu-l
poţi să-ţi arăţi ura faţă de cineva
doar forţându-l să trăiască
despintecându-i pieptul să-i arăţi că interiorul lui miroase a putreziciune
că
gata
dinăuntrul fiinţei totul s-a alterat
organele lui au
deja termenul de valabilitate expirat
ochii inimii deja au căpătat acea culoare opacă a câinilor umflaţi de pe marginea şanţurilor
putregaiul e doar un embrion care creşte în noi odată cu noi
dar cum poţi să-ţi arăţi dragostea
faţă de ţipătul disperat al celui ce vrea să moară

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!