aproba

Mai

Trec în sunete de tobă
prin oraş cortegii,
cerul morţii îi aprobă:
la dreapta cu regii.
Sub soarele de mai
cadavrele par cireşe
ce-aşteaptă corbii
pentru a le culege.
Sunete-nalte, sunete grave
nasc copitele de cai,
cerul morţii îi aprobă
sub soarele de mai.
Viori şi harfe adunate
varsă limpede cristal
pe veşmintele de nea
şi pe umbrele de cal.
Luna urcă la balcon,
e regină între regi,
soarele cel aburit
a plecat la douăzeci.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pământul scade în noi femeie
iar umbrele ne aprobă răceala

văile nu mai sunt solemne
nici calmul mugurilor

să
adunăm rănile în siguranţă
şi să consimţim dispreţul vântului

acel totdeauna din noi
nu ne mai înspăimântă

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

Mă uit la el şi-l mai ascult.
Face nimic dar vrea tot mult.
Intenţii cîteodată potrivite.
Aprobă, se codeşte şi admite.
Şi bun la suflet ca un miel,
Ar trebui şi-o minte-n el.
Şi nu e niciodată mai fudul,
nici mai puţin, nici mai destul.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul şi prostimea

Nu unul doar e cazul când prostul joc îşi bate,
De-un om deştept, ilustru, bârfindu-l pe la spate;
De multe ori nerodul îşi bate joc pe faţă,
Prostimea îl aprobă, în loc să-i fie greaţă.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (18 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase, ale căror cărţi care conţin discursurile lor politice, publicate pe bani grei din bugetul ţării, zac în anticariate la preţuri mai mici decât lemnele de foc

Sunt cărţi de lux, după tipic,
Se vând la preţuri de nimic;
Şi cum soţia mă aprobă,
Mă duc să iau să bag în sobă.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă căuta

Nu mă căuta
Acolo unde ştii
Că nu sunt
Vei obosi zadarnic
A mă convinge
Chiar dacă ochii
Creduli vor aproba
Chiar dacă glasul
Se va supune tăcerii
Şi sufletul va simţi
Bucuria orgoliului
Te rog şi insist
Nu mă căuta
Acolo unde ştii
Că nu sunt.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacianei Sârbu – soţia parşivului premier Victor Ponta, care spunea că "se leagă cu lanţuri" dacă se aprobă exploatarea cu cianuri a aurului de la Roşia Montană, iar acum tace mâlc, când proiectul a fost promovat de Guvernul Ponta

Aţi format o dinastie,
În sărmana Românie:
Soţul tău – un om sinistru,
Este astăzi prim-ministru;
Tata – popă renegat,
Este veşnic deputat;
Tu - parlamentar la UE,
Nu-i aşa, sau spui că nu e?
Lanţul tău? Ipocrizie:
Era doar de păpădie!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (9 septembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumul tremură

în vatră suflat de vânt
subţire ca un dulce
cântec la trompetă
oglinda înnegrită arată chipul
suav şi ghiduş
sub căciula neagră
zâmbetul vine-ncet
se găseşte frumoasă
şi ochii mei aprobă privirea ei
trupul mic şi subţirel
tremură timid în cojocel
pe guler curge părul negru
ca un fum ţese tăceri
este lumina din întuneric
eterna îmbrăţişare de iubire
în palma care adună gesturi
curg cuvinte în timp
fumul striveşte clipa
îmi aşez capul pe inima ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea mea

Am vrut să mă joc şi m-ai certat,
simţeam că ard într-un prăpăd de foc;
ochii tăi căprui, deşi m-au ocultat
în lumea mea îţi păstrez noroc.

Am vrut să mă joc şi m-ai certat,
m-ai tras de păr, ai dat un pumn;
te-am necăjit şi totuşi m-ai iertat,
atâta rai, tu sufleţele porţi în sân!

Am vrut să mă joc şi m-ai certat,
peste timpuri, vraja sorţii ne aprobă;
şi-ntr-un târziu, cu luna-n scăpătat
te-ai încolăcit pe mine ca o cobră.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poate cineva...?

Acest gând îi este atribuit lui Voltaire:

Dacă Dumnezeu nu exista, omenirea L-ar fi inventat.
Eu găsesc mai mult adevăr în revers:
Dacă există într-adevăr Dumnezeu, atunci noi ar trebui să-L uităm,
să creştem oameni care vor face bine de dragul bunătăţii,
nu de teamă că vor fi pedepsiţi pentru faptele lor rele.

Cum poate cineva da, cu inima curată, de pomană
unui om sărman când el crede, şi are un interes să creadă,
că acolo sus, în cer, există un Dumnezeu care ţine scorul,
care priveşte în jos şi-l aprobă dând din cap?

poezie clasică de Henrik Pontoppidan din Per cel norocos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!