apologie

Purtarea creştinilor să fie cea mai bună apologie a credinţei lor!

citat din Origen
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sărutul e sinteză
Dragostea e-n paranteză
Când iubirea antologie
Dragostea-i apologie.

catren de David Boia (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apariţia celui mai mare romancier al lumii, care e Dostoievski, geniul ortodoxiei moderne, a dovedit că nu e nevoie de nici o mitologie pentru a ridica arta până la înălţimi neatinse. Scriitorul rus nu şi-a modelat operele după calapodul tragediei antice ca Racine şi Cornelille, ci după disciplina hagiografiei bisericeşti. Romanul "Idiotul" e, în realitate, o hagiografie modernă, iar "Fraţii Karamazov" o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspiraţie e conştiinţa creştină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului şi paradisul iubirii dumnezeieşti.

Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul norilor sus-puşi

Pe cer e greu: tronează norii
şi-s regi deplini în asfinţit,
plutind pe visuri iluzorii
de-o zi, de-o viaţă, de-un sfârşit.

Avizi de raze-ntârziate,
n-au niciun tron - doar umbre au
şi voci dogite, înfundate,
în guri ce iau, în guri ce dau.

Ei vor apusul să le fie
apologie în cuvânt
şi nicidecum o poezie
lor, celor temători de vânt.

Şi toacă razele de Soare,
şi toacă razele de-apus,
cu gura lor, în gura mare
ce urlă cu... nimic de spus.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fac apologie crimei sau criminalilor. Nu scriu roman poliţist. Ceea ce mă preocupă este cercetarea cauzelor criminalităţii, iar din multitudinea acestora mă frământă psihopatia criminală, boala criminalilor, aceasta pentru că procentul cel mai mare de cauze ale crimei îl constituie boala psihică, alterarea facultăţilor mintale prin etilism, pasiune, ură, gelozie, incultură în staduil degenerativ, dezlănţuirea criminală. Boala ce va cuprinde lumea este demenţa; de aceasta să ne temem mai mult pentru urmaşii şi urmaşii urmaşilor noştri.

Sava Ionescu în Criminalul Râmaru; Crime la mănăstirea Bistriţa; Crime la Crăciun (1996)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţin conferinţe aici, la Universitate, în faţa unui mare auditoriu. Nu mă recunosc atunci când proferez blasfemii de la amvon. Acestea sunt atât de mari, încât acestor copiii nevinovaţi li se face părul măciucă. În timp ce hulesc, îmi amintesc cum lucram acasă cu evlavie la o apologie a Sfintei Scripturi şi a Apocalipsei. În orice caz, un demon cumplit pune stăpânire pe mine ori de câte ori mă urc la pupitru şi sunt atât de slab încât sunt nevoit să mă predau lui... Spiritul meu de hulă va fi satisfăcut numai dacă mi se va permite să predau ateismul în mod oficial ca profesor.

Bruno Bauer în scrisoare către Marx (6 decembrie 1841)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percepţie colectivă

E dreptul adevăr; îs soluţii în decantare
Ce-ar trebui să aibă chimii determinate
În unicate logici, creând conformitate
Fără cusur... cum plus algebric, e-adunare?

Ce simplă-i raţiunea când e mediator
De secole trăite cu aceleaşi experienţe,
Extrapolate în grup, din simple existenţe
Se repetând citatu', în simbolic autor!

E simţul natural, recunoscut genune
Şi care-şi umple fire călătorind senzaţii,
Să aprindă neuroni cu certe dedicaţii...
Specialişti, experţi, modeştii fără nume!

Iar natural, natură, imensitate şi una,
Nu ştie pervertire, minciuni, mistificare,
Că-şi apără etern, ce nu cunoaşte "moare"...
Doar maşinal respectă acelaşi "totdeauna".

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mari apologeţi (apărători) ai plagiatului sunt plagiatorii. De exemplu, Jean-Luc HENNIG a publicat în 1997 cartea Apologie du plagiat (apărută în 2009 în româneşte cu titlul Apologia plagiatului), după ce a fost trimis în judecată pentru plagieri în cartea sa Horoscopul neîndurător (L'Horoscope cruel, 1995) după Jacques A. Bertrand, Tristeţea balanţei şi alte zodii (Tristesse de la balance et autres signes, 1983). Prins cu mâna în buzunarul lui Bertrand, Hennig recurge în Apologia plagiatului la toată recuzita posibilă la care recurge un hoţ când se apără şi când apără hoţia, mizând în primul rând pe prostia şi naivitatea cititorilor; cartea lui musteşte sofisme, de false premise, de false deducţii, de false concluzii şi, mai ales, de rea-credinţă. Nici vorbă să acuze plagiatul: Hening îl glorifică şi merge cu tupeul până acolo încât neagă originalitatea. Un alt exemplu este Calixthe BEYALA, care, ca să-şi justifice numeroasele plagiate, a spus cu tupeu: sunt suficiente câteva rânduri pentru a face o operă? Păi dacă averea ta constă doar în câteva rânduri, de ce te apuci să faci o operă, de ce pretinzi să fii considerat scriitor?

George Budoi în Plagiere şi Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 septembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!