Cei mai mari apologeţi (apărători) ai plagiatului sunt plagiatorii. De exemplu, Jean-Luc HENNIG a publicat în 1997 cartea Apologie du plagiat (apărută în 2009 în româneşte cu titlul Apologia plagiatului), după ce a fost trimis în judecată pentru plagieri în cartea sa Horoscopul neîndurător (L'Horoscope cruel, 1995) după Jacques A. Bertrand, Tristeţea balanţei şi alte zodii (Tristesse de la balance et autres signes, 1983). Prins cu mâna în buzunarul lui Bertrand, Hennig recurge în Apologia plagiatului la toată recuzita posibilă la care recurge un hoţ când se apără şi când apără hoţia, mizând în primul rând pe prostia şi naivitatea cititorilor; cartea lui musteşte sofisme, de false premise, de false deducţii, de false concluzii şi, mai ales, de rea-credinţă. Nici vorbă să acuze plagiatul: Hening îl glorifică şi merge cu tupeul până acolo încât neagă originalitatea. Un alt exemplu este Calixthe BEYALA, care, ca să-şi justifice numeroasele plagiate, a spus cu tupeu: sunt suficiente câteva rânduri pentru a face o operă? Păi dacă averea ta constă doar în câteva rânduri, de ce te apuci să faci o operă, de ce pretinzi să fii considerat scriitor?

George Budoi în Plagiere şi Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 septembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!