afluent

Primul afluent

Versul meu modest
E primul afluent
Care nu şi-a căutat fratele mai mare,
Pentru că el e
Lacrima.

Versul meu e singurul
Care nu ştie nici de la un pas
În ce mare
Se va vărsa.
Pentru că el
E lacrima:

O ştergi cu mâneca
Şi-nghiţi în sec...
Gâl, gâl! în sec -
A mai trecut o zi.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesimţirea rămâne totuşi principalul afluent al fericirii.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un important afluent al libertăţii izvorăşte din lectură.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

neruşinare

Neruşinarea e cel mai mare afluent al nesimţirii.

definiţie aforistică de George Budoi din Aforisme (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiu al Olteniei francofone

- Neocrotit fusei de-Athena,
M-au cercetat ca pe-un candriu,
C-am vrut să fac olteană Sena,
Ca afluent francez la Jiu...

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe întinderea Venezuelei, un fluviu mare, desenat minuţios, descria un elegant semicerc şi purta pe tot parcursul numele magnific de Orinoco, atât la prima lui curbură, unde îşi vărsa apele în el un afluent, Apure, cât şi la a doua, unde Guaviare şi Atabapo i le aduceau pe cele din Cordiliera andină.

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întocmai cum o apă îşi primeşte afluenţii care-o măresc, tot aşa iubirea noastră, iubirea mea pentru el a crescut, dându-i pe rând fiecare afluent sentimental de care eram capabilă, respect, preţuire, veneraţie, credinţă, prietenie şi speranţă, mai ales Speranţa, această nestemată, pe care şi la care visăm toţi.

Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afelion

Treptat depărtând cu nemurirea ornicului contiguu, afluent prin Orion,
Plăsmuieşte-l tainic încolţit undeva pe pământ; entitatea sorbului clandestin erupt printr-un liniar avânt spaţial,
Din ale descărcărilor tranzitorii de către legăturile ionice, ce-nchid ciclul întregit al unui trist eon orbital.

Iarăşi, de două ori câte şase,
Va pocni din strident pletorice raze, cristalizând într-un progres de origine hexagonal,
Taina-Totului impenetrabilă a înţeptului Trismegist egipţian.

poezie de David Trăistaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge nemurirea lumii

Curge nemurirea lumii şi în ea ne-am prins şi noi,
De demult, din depărtarea ce-i rămasă înapoi,
Într-un neant fără de margini, care s-a crezut divin,
Univers fără pereche, când ascuns şi când senin,
Timpul şi necesitatea, înţelepţi sfătuitori,
Cu răbdare tot alungă, peste vremi, furtuni şi nori,
Aducând speranţă vieţii, vraja noastră de lumină,
Vis străluminând cu nimbul de creaţie divină.

În al gândurilor zbucium noi ne toarcem firul minţii,
Care dă fior iubirii, ca şi farmecul dorinţii,
Taine-ascunse în adâncuri mult prea vechi şi de pripas,
Dovedind o existenţă şi dintr-un anume ceas,
Înfruntare-n orice clipă c-un trecut şi c-un prezent,
Când în fluxul mare-al vieţii se topeşte-un afluent.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!