Afelion

Treptat depărtând cu nemurirea ornicului contiguu, afluent prin Orion,
Plăsmuieşte-l tainic încolţit undeva pe pământ; entitatea sorbului clandestin erupt printr-un liniar avânt spaţial,
Din ale descărcărilor tranzitorii de către legăturile ionice, ce-nchid ciclul întregit al unui trist eon orbital.

Iarăşi, de două ori câte şase,
Va pocni din strident pletorice raze, cristalizând într-un progres de origine hexagonal,
Taina-Totului impenetrabilă a înţeptului Trismegist egipţian.

poezie de David Trăistaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecţii de raze şi umbre,
punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă miră aderenţa aceasta ciudată a omului modern la ceasornic? Nu vă înspăimântă continua verificare a timpului lor prin săgeţile ceasornicului? De mult doresc să mă informez undeva despre felul cum îşi dădeau întâlniri oamenii altor secole. Aş vrea să ştiu, de pildă, dacă şi ei cunoşteau aceste cruzimi (pe care eu le cred cu desăvârşire moderne) ale aşteptărilor, ale amânărilor, ale întârzierilor. Oare de ce suferim noi după indicaţia limbilor de oţel ale ceasornicului? De ce bătăile ornicului ajung şi bătăile inimii noastre? Nu este ceva cu desăvârşire nefiresc această exteriorizare a timpului nostru, această transformare a unui sentiment într-un indicator automat?

Mircea Eliade în Pierdeţi-vă timpul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecţii de raze şi umbre
Punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea nopţii,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri...

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război pe pământ

Cântă păsările-n crâng
Zboară fluturi pe ogoare,
Însă câte mame plâng
După fiul lor ce moare!

Tunuri bubuie în cor,
Cad obuze ca nebune,
Către Dumnezeul lor
Toţi înalţă rugăciune.

Vâlvătăi de foc ca-n iad,
Pârjolesc grădini şi case,
Rând pe rând tinerii cad,
Gloanţele sunt nemiloase.

Fumu-i greu, înecăcios,
Moartea râde mulţumită
Şi de undeva din dos
Îi adună acum grăbită.

Undeva, într-un ungher,
Un bunic cu faţa suptă
Şade trist, oftând stingher,
Că nu moare el în luptă.

poezie de Octavian Cocoş (4 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui microbist

Tu zici că suntem în progres
Şi iarăşi vom avea succes,
Când din careu ratează sutu',
Aşa ceva să-i spui lui... Mutu'!

epigramă de David Boia (11 august 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coliziune

Suntem ca două corpuri cereşti
Aflate pe orbite diferite
Care ne păstrează separaţi
Într-un minunat dans eliptic
Din vreme în vreme
Intram în coliziune
Pentru a reveni apoi pe propriile orbite
Care ne ţin departe şi mai departe despărţiţi
Doar pentru a repeta ciclul iarăşi şi iarăşi.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte se primeşte într-un ritm pe care noi îl imprimăm lecturii. O răsfoim, o citim treptat, o lăsăm din mână ori de câte ori avem poftă, o înţelegem în măsura în care dorim să o înţelegem...

citat din Mircea Horia Simionescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantaj... primire

Am nişte socri foarte buni,
Mă vizitează rareori:
Pe an, de câte două ori
Şi stau doar câte şase luni.

epigramă de Virgil Scărlătescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul călătorului clandestin

Călătorind, de-o vreme, clandestin,
Pe multe rute-n ţară am umblat.
Niciun control nu m-a intimidat.
Cu "naşii" merg, de parcă le-aş fi fin.

De câte ori m-au prins, m-am disculpat,-
M-a ajutat norocul meu porcin.
Călătorind, de-o vreme, clandestin,
Pe multe rute-n ţară am umblat.

Până am dat de-un controlor cretin
Şi-oricât, să îl înfrunt, am încercat,
Am dat amenzi, de nici nu mai reţin.
Din pasager, mai s-ajung inculpat
Călătorind, de-o vreme, clandestin.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1907, când am tipărit primul număr din revista astronomică Orion – revistă cari apare şi azi şi la care colaborează toţi cei cari se interesează de astronomie, cum şi astronomi străini – mulţi se întrebau ce înseamnă Orion. Cine era Orion în mitologie nu ne mai interesează. Orion e însă una dintre cele mai frumoase şi mai bogate constelaţii ale cerului de iarnă. Când o vezi spre răsărit, frigul a început să se simtă. Iarna, Orion ajunge la cea mai mare înălţime a lui. Primăvara se lasă spre apus.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Şi-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...

M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reuşite, nedescris
De câte ori, de câte ori...

M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la ţeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...

Mă simt rănitul d-exterminatori
Şi-mi vreau răscumpărări de libertăţi şi bunuri
Furate de la viaţa-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...

Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..

De câte ori mă ştiu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faptul zilei

întreagă lumea încape-ntr-o grădină
inclusiv copacul din mijlocul ei
nu semnifică o pădure ci este
e de ajuns o privire de câteva milenii
printr-un ochi de fereastră devenit culoare
şi din toate nervurile plantelor
printr-un tainic legământ
dreaptă se naşte o cale
e linişte în urmele de pe pământ
ziua de azi se rostogoleşte spre noapte
piatră de ametist în labirint

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strident

Cine amplifică
Efectul de ecou
A strigat el simandicos
Iar glasul lui suna strident
Ca un tunet în furtună
Şi arunca priviri
Ca un fulger din cer
Într-un deşert de idei
Dar a primit stringent
Răspuns peste măsură
Noi măi în cântece umane
Până la stadiul de şlagăr.

poezie de David Boia (18 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate

Talentul tău, în plin avânt,
Mă-ndeamnă a mă înclina
În faţa lui, pân-la pământ...
Că poate-o fi pe undeva.

epigramă de Mihai Teognoste din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi n-au visat o călătorie într-un coach house, într-o casă pe roţi, ca saltimbancii! Să n-ai grija hotelurilor, nici a hanurilor, să nu te preocupe nesiguranţa unui pat sau nesiguranţa şi mai mare a mâncării, atunci când treci printr-un ţinut unde abia întâlneşti ici-colo câte un târg ori câte un sat!

Jules Verne în César Cascabel
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cometele strălucitoare formează de obicei două cozi principale; o coadă dreaptă, albăstruie, întinzându-se în spatele cometei, îndepărtându-se de Soare, aceasta fiind gazul din cometă suflat de vântul solar, iar alta, din praf alb-gălbui, cu o altă direcţie. Cometele cu nucleul mai mare de 40-50 de km pot deveni mai clare, vizibile cu ochiul liber de pe Terra. Cea de-a doua coadă, formată din praf alb-gălbui, traversează traseul orbital al cometei. Dar unele comete pot avea mai mult de două cozi, desfăcându-se într-un evantai multicolor, precum coada unui păun.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori de câte ori văd ceva, văd mai întâi sublimele raze ale conştiinţei, şi apoi lucrul însuşi.

Swami Muktananda în Maha Siddha Yoga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Val după val

Mă ceartă şi marea val după val,
pe ţărmul care din imensitatea lui
a rămas doar o dungă de pământ,
poetic sau straniu numită mal...
Mă ceartă şi vântul cu stropii lui reci
venit să-mi scuture gândul
într-un tern si tainic amurg
cu raze pierdute prin norii buieci.
Mă ceartă şi dorul din mine
prin strigăt mut sufocat de valuri
doar soarele mi-e mângâierea cea caldă
pe ţărmul cel rece al lumii marine.

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemeride

cât de frumoase şi de vii vor fi acele flori,
pe care ţara mi le va zvârli-n sicriu,
călăuzind o inocenţă de culori
cu negru palpitând în purpuriu...

cât de frumos va răsuna şi cel din urmă vers
din cartea mea, plutind prin cimitir...
ce soare trist mă va petrece in amezi
spre entitatea veşniciei de delir.

şi dangătul de clopot, cât de trist
mă va chema, reincarnat, să mai revin
din absolutul unui negru de abis,
în efemerul pământeştilor lumini.

cât de frumos vor mirosi acele flori,
cu nepăsare aruncate în sicriu
de umbre, care încă mă mai dor,
cu negru palpitant de vişiniu...

poezie de Iurie Osoianu (16 martie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet trist

E schiţa unui contur
Undeva în clarobscur.

distih de David Boia (10 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!