Toate rezultatele despre adela greceanu
Există articole în Blog referitoare la adela greceanu.
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru adela greceanu în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
Nistor: Adela, vin părinții tăi!
Adela: Eh; și?!
Nistor: Păi... Nu vreau să par prea îndrăzneț.
Adela: Însă eu vreau!
Nistor: Adela... Nebunatică mică...
Adela: Nu mai sunt mică!
Nistor: Ba da, ești...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adela: Nis, pot spera că o să ne mai vedem? Vei mai veni înainte de lansare? Zilele următoare, spre exemplu?
Nistor: Nu știu nimic sigur, deci prefer să nu-ți promit; s-ar putea totuși să ne mai vedem.
Adela: Dar și cealaltă variantă ar fi posibilă.
Nistor: N-ar fi exclus. Deocamdată, prefer însă să nu-ți spun încă "Adio", ci doar "La revedere" Pa, nebunatică mică.
Adela: Nu sunt mică!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Adela...
Adela: Nis...
Nistor: Ce-ai pățit, nebunatică mică? De ce stăteați afară? De ce nu vi se dădea voie să intrați în Institut?
Adela: Ah, Nis... Am pierdut invitația de la tine, iar domnii aceștia care stau de pază nu erau dispuși să ne creadă.
Nistor: Ai pierdut-o?! De ce nu m-ai sunat? Ți-aș fi adus alta; oricând, oricâte.
Adela: Nu puteam să te sun. De abia azi, de dimineață, am observat că nu mai aveam invitația ta; era prea târziu... Tu probabil erai deja aici, la Institut, cu colegii tăi.
Nistor: Nu conta. Aș fi trimis pe cineva să vă aducă altă invitație, aș fi rezolvat în vreun fel.
Adela: Ah... E bine că ai venit și acum, altfel nu mai apucam să te văd, decât acasă, la TV, sau aici, pe ecranele astea.
Nistor: Mda...
Adela: Deci, vei pleca...
Nistor: Trebuie... Adică...
Adela: Lasă, nu încerca să-mi explici... Poate ar fi trebuit să fi acceptat propunerea ta de a merge cu voi, în misiune. Ar fi fost interesant.
Nistor: Acum e prea târziu. Nu se mai poate face nimic.
Adela: Știu... Nu mai e timp suficient. Ar fi trebuit să mă fi gândit mai bine atunci.
Nistor: Ar fi trebuit.
Adela: Oricum, promisiunea mea rămâne valabilă, deci, să nu mă uiți în toți anii ăștia.
Nistor: Cum să te uit, năroado?! O să-mi fie tare dor de tine, mereu! Mă voi gândi la tine zi de zi, în fiece clipă, începând din momentul lansării.
Adela: Off, Nis...
Nistor: Adela... Te iubesc!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adela: Nis!
Nistor: Salut, Adela.
Adela: Răule! N-ai mai trecut de mult pe la noi.
Nistor: Îmi pare rău, n-am putut, am fost mult prea ocupat.
Adela: Te-am văzut de vreo câteva ori la televizor, în direct sau nu, pe diverse posturi și credeam că de când ai devenit atât de celebru, de cunoscut, nu-i mai bagi în seamă pe oamenii simpli, ca noi.
Nistor: Poftim? Nu! Cum se poate să-ți fi trecut așa ceva prin căpșorul ăsta drăgălaș? Uite, ca dovadă, acum mă aflu aici; am venit imediat ce mi-am făcut puțin timp liber și am scăpat de cei doi body-guarzi care se țineau scai de mine, non stop. Am venit special pentru tine, iar zilele astea două ți le dedic; sunt la dispoziția ta, în totalitate.
Adela: Foarte bine. Hai, intră!
Nistor: Nu; să mergem pe undeva; oriunde dorești!
Adela: Mai întâi trebuie să-i cerem voie tatălui meu.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adela: Unde mergem?
Nistor: Unde vrei tu; alege!
Adela: Hai în parc.
Nistor: Hai...
Adela: Cum vrei să mergem? Pe jos sau cu taxiul?
Nistor: Cum dorești, sau cum crezi că ar fi mai bine. Desigur, pe jos, alături de tine, ar fi mult mai plăcut, doar e vară și e cald, dar există riscul de a fi descoperiți cu ușurință și nu vreau să fim deranjați, deși... Uite, ar fi totuși o modalitate de a mă feri de curioși... Ce zici, acum, cu șapca asta, mai pot fi recunoscut?
Adela: Ah, Nis, nărodule... Pentru mai multă eficiență, trageți-o mai bine pe ochi!
Nistor: E mai bine așa?
Adela: Da. Dar ar putea fi și mai bine dacă ai reuși să te faci mai scund.
Nistor: Mai scund? Mi-ar plăcea și mie, dacă s-ar putea, dar asta chiar e imposibil. Deci, rămâne varianta cu taxiul; bineînțeles, e mai rapid și mai sigur.
Adela: Atunci hai cu taxiul.
Nistor: Hai!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adela: Nu cred că vreau să-mi imaginez ce-ar fi zis dacă ar fi văzut mediile mele la mate...
Nistor: N-ar fi fost prea încântat, dar te-ar fi pregătit în așa fel încât să nu mai iei asemenea note, dacă ar fi avut timp.
Adela: Crezi că ar fi reușit?
Nistor: Da, e foarte priceput. Nu-ți place matematica?
Adela: Nu prea; e o materie foarte dificilă. Cui i-ar place așa ceva?
Nistor: Șefului meu, spre exemplu... După puțin timp de pregătire cu el, te asigur că ți-ar fi plăcut foarte mult matematica, nu de el, deși... Poate și de el.
Adela: Acum fabulezi. Într-adevăr, l-am văzut la TV, e foarte drăguț, dar ar trebui să știi că nu mă interesează altul, cu excepția ta, nici măcar el.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-lui Greceanu
De Anul Nou o epigramă?
Cu drag, deși nu-mi explic bine:
S-o fac acelui care pleacă,
Sau anului care ne vine?
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
După un timp, el și Adela se așezaseră pe o bancă. În apropiere, niște puștani jucau fotbal. Foarte probabil intenționat, unul dintre copilași trase cu mingea direct spre lungan; fiind o țintă destul de ușoară, evident, îl nimeri. Acestuia îi zbură rapid șapca de pe cap. Se ridică să și-o ia, dar imediat se trezi trântit de băiețeii zgomotoși, care-l recunoscuseră; n-avea parte de liniște, de singurătate, de timp doar pentru el și Adela. Și nu era vorba că l-ar fi deranjat oamenii, dar parcă dorea să fie doar cu Adela. Totuși, de copii reuși să scape ușor, împărțindu-le dulciuri; dulciurile sale... Stocul i se sfârșise; trebuia să-și cumpere urgent altele. Îi rugase pe băieți să nu spună nimănui că-l văzuseră, să nu provoace larmă în jurul lui.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lunganul și Adela porniră apoi spre poartă, pe aleea asfaltată; de o parte și de alta a aleii se întindeau rânduri de flori. Nistor le privi "de sus". Erau frumoase florile, mirositoare, cu petale colorate... Dar mult mai frumoasă decât ele era Adela, tânără, blondă, înaltă, iar în acel moment se afla chiar lângă el. Și o ținea de mână, deși era convins că tatăl ei, domnul Gigi Cristescu îi privea atent din casă, de după perdea. Și ce dacă îi privea? Nu conta acest amănunt, doar nu va ieși din casă pentru a-i reproșa ceva; nici n-ar avea ce... Iată că tatăl adolescentei nici nu-i deranjă, chiar dacă-i urmărea atent cu privirea, într-adevăr, din casă, după cum bănuise lunganul. Acum însă, cei doi tineri erau deja afară, la poartă, ieșiseră din curte. Era o zi frumoasă de vară, cu cer senin, evident, călduroasă, tocmai de aceea Adela se îmbrăcase lejer. "De ce oare tocmai în albastru?" părea a se întreba în gând geograful. Adela privi visătoare steagurile ce împodobeau strada.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu plicul în mână, Adela se ridică și ea de pe bancă. De emoție, nici nu sesiză că uitase acolo invitația pe care i-o dăduse lunganul; o adiere ușoară de vară o doborî pe jos și o îndepărtă. Dacă ar fi observat că n-o mai are și i-ar fi cerut alta, Nis i-ar fi dat; așa însă, adolescenta rămase fără invitație; era foarte puțin probabil ca ea și părinții ei să reușească să intre în Institut astfel, fără invitație, în ziua lansării. Dar nici lunganul, nici Adela nu băgară de seamă că adolescenta bălaie pierduse invitația.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >