acoperis

Sticla de bere

Pe rigola arsă
a autostrăzii
sticla de bere

aruncată
a aterizat
cu gâtul în sus,

intactă,
(asemeni unei
pisici aruncate

de pe acoperiş
pentru a fi ucisă)
căzând

şi strălucind
dreaptă
în soare;

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Kooser, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul, pe furiş...

Stropii de ploaie
Cad grei, prin acoperiş
Peste scrisul din foaie...
Doar gândul, pe furiş,
Fuge afară din odaie...

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (24 iunie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisurile de dragoste ale bunicii

Nu sunt stele-n noaptea asta,
Doar cele ale memoriei.
Şi este destul de mult loc pentru memorie
În colanul desfăcut al acestei ploi molcome.

Există chiar destul loc
Pentru scrisorile bunicii mele dinspre mamă,
Elizabeth,
Care au stat înghesuite multă vreme
Într-un colţ sub acoperiş,
Acum cafenii şi moi,
Şi gata să se topească precum zăpada.

Peste măreţia unui asemenea spaţiu
Paşii trebuie să calce uşor.
Toate atârnă de un fir de păr.
Toate tremură, ramuri de mesteacăn în braţele aerului.

Şi eu mă întreb:

[...] Citeşte tot

poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Ai venit iarna frumoasă
Peste acoperiş de casă
Peste zarzăr si gutui
Cu sărutul ei dintâi

Albă toată si-ngheţată
Si cu inima trădată
De un soare cu umor
Ce se-ascunde după nor

Eu mă bucur.. vreau să ştii
Că-s c-o ceată de copii
Cu obrajii roşii foc..
Eu in sân cu busuioc!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc

În cămaşa cu rondele
Şi miros de busuioc
Am aprins desculţă focul
Că aşa- am avut noroc

O pilotă răvăşită
Aveam drept acoperiş
Si-o saltea plină cu vise
Amândouă înveliş

Zori de ziuă se revarsă
Val cu val din răsărit
Eu stau singură in casă
Foc la foc... arzând mocnit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndejuns

Pentru mine-i prea destul, prea îndejuns
Că păşesc pe-acelaşi pământ pe care calcă el,
Prea îndeajuns că noaptea deasupra noastră
Acoperiş ni-i spuza aceloraşi stele, sus pe cer.

Nu visez să leg vântul de pripon,
Nici să pun broboadă mărilor saline,
E îndeajuns că-i simt iubirea
Cum curge ca un cântec peste mine.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul

Uneori, acolo sus,
descoperită de adevăr,
alunecă poteca soartei.
Creaturile molatice,
cu ţipătul dogit de aşteptare,
suspină-n cuiburi de lacrimi.
Haloul pământului,
acoperiş de milă vulnerabil,
pentru sămânţa cerului.
Topit de durere,
globul stins visează vedenii;
culese de pe alt tărâm
Şi somnul înghite în sec,
cu voluptate,
hrana care trebuia,
digerată demult...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strângând pipirig pentru acoperiş

Pipirig verde cu muguri roşii,
Frunze lungi aplecându-se-n vânt –
Amândoi în aceeaşi barcă
Strângând pipirig la Cinci Lacuri.

Am început de dimineaţă de la Insula Ordideelor:
Ne-am odihnit sub ulmi până la amiază.
O fată şi un băiat strângând pipirig.
La venirea serii nu adunaseră niciun braţ!

poezie de Autor anonim, China, sec. al IV lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazdă primitoare

m-ai alungat din visul tău
rămas fără acoperiş deasupra sufletului
adun toate gândurile singura mea avuţie
în bocceluţa de pribeag

umbra teiului zâmbeşte
opreşte-te călătorule
să-ţi tragi un pic sufletul

derulez filmul ecoului de argint
al zorilor de zi preaplin
de mireasma îndemnului la drum
pornesc înspre crepuscul
care mă aşteaptă cu braţele deschise

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme, călătorind spre Shangshan

În zori, el îşi începe drumeţia odată cu bătutul clopoţeilor,
Călătoreşte gândindu-se cu amărăciune la casa lui.
Cântă un cocoş; o cabană cu acoperiş de stuf; luna;
Pe lespezile podului: urmele lăsate pe brumă de paşii lui.
Frunzele stejarului mongol cad pe cărările muntelui,
Florile de lămâi luminează gardul casei.
Gândurile lui rătăcesc încă în visele despre Duling,
La iezerul albastru cu gâşte şi raţe sălbatice.

poezie de Wen Tingjun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!