acid

Acid de feerie

Crezându-se-ntre muze,... zee.
Cu lacrimă de sialoree,
Muzele o să-i deie
O lecţie-n puf de "păpădie".

Cu plopii,.. acid de feerie.
Căci pe ei, o lume-i ştie
Cu scrum prăbuşit din astre,
Urma, florii de tei măiastre

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecologică

Se sting copacii din picioare
Şi zarzavatul pe răzoare,
Ozonul piere-n stratosferă
E aer greu în atmosferă;
Mâncăm şi respirăm chimie
Am şi uitat de veselie;
Cugetu-i gol de meditaţii,
Ne frigem toţi la radiaţii.

Plouă tehnicolor, acid,
Ne sinucidem? Ce stupid!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâmpoşia

Soi de vin, dar şi de masă,
Cu-o aromă savuroasă,
Struguri conici, aripaţi,
Albi, crocanţi şi delicaţi.

E soi dacic, cu vechime.
Vinul are prospeţime,
E sec, alb, acid, fructat,
Moderat alco'lizat;

Se-asortează boiereşte
Cu brânzeturi, păsări, peşte;
Dacă-i excelent gătită,
Merge bine şi cu vită.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (16 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul Frâncuşă de Cotnari

Bun e vinul de Frâncuşă,
Cu un peşte,-o găinuşă,
O Frâncuşă de Cotnari
Lăudată de stihari.

E-un vin sec şi elegant,
Fin, acid, reconfortant;
E vioi, echilibrat,
Suplu şi catifelat,

Cu aromă vegetală
Şi virtute de vestală.
Întreţine focul sacru
Când scrii vers în amfimacru.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (10 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfoară şi destin

Trag fermoarul şi-l închid
altă za s-a rupt din lanţ
sărăcie la bilanţ
şi tenebre cu acid

Umbre şi trasee sumbre:
s-a lungit dar se scurteză
funia de la amiază
când începe să adumbre;

Ghinion şi joc absurd
trag păpuşile pe scară
păpuşarul câte-o sfoară
leagă de destinul surd

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cianură

pentru un surâs de-al ei ai da
din cap sau te-ai duce
să picuri acid pe tabla
zincată de la un capăt
la coada împletită atent
în trei direcţii diferite
cianura vindecă suferinţa
tragi tocul în faţa hârtiei
şi nu scrii nimic până nu-i vezi
surâsul bun de pus la rană
pansează şi vindecă pe loc
ulcerul provocat de gelozie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Plouă stupid...
Cerul îşi scutură
Ca dintr-o ciutură
Frigul lichid.

Cârduri de ciori -
Neagră pecingine,
Flori de funingine
Zboară sub nori...

Plouă perfid.
Şi-n doză minimă
Picură-n inimă
Neant acid.

Plouă de sus...
Toamna ironică
Îmi scrie-o cronică
Cât un Larousse.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmbătat

de schizofrenia paranoică mă întreb
ce-i cu capul meu de pe umeri
îl ţin aplecat spre sfârşitul zilelor
însorite sau ploioase până la final
în scâncetele amare şi pletele cărunte
aştept soarele să ardă în febre groaznice
mă uit în mirosul de acid clorhidric
liniştit în garderoba mea de pupături
umede călite cu fluxuri de nebunie
când reuşesc să mă despart
de acea stare de frenezie lunatică
călătoresc zdrobit de pasiuni

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie

Nu ştiu ce, ceva de la tine,
Mă năuceşte,
Din lăuntrul tău, nu ştiu ce,
Mă topeşte,
Îmi transformă celulele
În cazane imense, clocotitoare
De sentimente.
Gândul tău,
Îmi răsuceşte şi mai rău
Spirala
De acid dezoxiribonucleic,
Într-un ritm de neoprit,
Aproape pandemic,
O reaşază într-o coloană,
Ce tinde către plus infinit,
Iar eu sunt,
Într-o permanentă...
Plutire,
Într-o continuă metamorfoză,
De tine!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescari de suflete

Inima doare...
Nimeni nu ştie cât!
Au venit pescari de suflete
Să prindă perlele existenţei..
Talpa frământă neputincioasă durerea.
O udă cu sânge...
Sufletul plânge!
Braţele se întind ca o caracatiţă
Pe catafalcul cunoaşterii.
Unde sunt oamenii?!
Un mediu acid care nu se mai poate numi Umanitate...
Toxic destin viitorul planetei
Va contopi.
Va răsări un deşert al tăcerii
Şi moarte...
Nu vor mai exista verbe,
Nici noapte, nici zi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!