abundent

De la Big Bang încoace universul e o imensă rană care sângerează abundent şi se extinde accelerat.

aforism de David Boia (7 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericită şi nerelevantă comparaţie! Rana este o parte bolnavă a unui întreg. Dacă Universul, care e TOTUL e o rană, [...] | Citeşte tot comentariul

Săpunul antibacterial este ideal pentru a ascunde faptul că transpiri abundent.

citat din Laura Galan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talent nativ

A fost la şcoală repetent
Era chiulău, n-a învăţat;
Cu toate-acestea, abundent,
Dorea să fie... Premiat.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fă-ţi linişte în suflet pentru-n moment
şi-ascultă, ascultă atent cum te întâmpină timpul
cu clipa următoare, un har în care-i momentul
să-asculţi, să înveţi şi să faci ce cere Cuvântul,
ca să devii un pom cu rod abundent.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Filip Mardoheu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când călătoresc într-un vagon, sau merg pe jos după o masă bună, sau în timpul nopţii, atunci când nu pot dormi; în astfel de ocazii ideile curg cel mai bine, abundent.

citat celebru din Wolfgang Amadeus Mozart
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructul arborelui de pâine

Sunt aidoma cu fructul arborelui de pâine.
Ca să mă guşti trebuie să mă desfaci repede,
cât sunt proaspătă, cu pielea tare şi carnea densă.

Dar, oh, te avertizez, dacă mă atingi,
sucul abundent va ţâşni şi-ţi va păta mâinile.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme

Peste deşertul dintre noi
Se-anunţă lapoviţe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.

Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare

Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ţinem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...

De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş

vrea să-mi pot aduna gândurile, transpir abundent şi schimb tricou după tricou, mă simt ca anthony perkins în psycho dar în loc de cuţit am un borcan şi le pândesc de parc-ar fi muşte
s-au adunat multe dar e suficient un chibrit, oricum scena duşului o joc singur şi dincolo de perdea nu e nimic şi stau ca prostul cu borcanul în mână şi mi se face foame
amintirile sunt un soi de sendvişuri cu şuncă sau multe altele, poţi trăi din ele chiar şi după moarte dar sper să nu fac o fixaţie din asta
tu erai exact la fel cum visasem şi părea că nimic n-o să ne oprească dar eu umblu cu borcanul gol şi transpir abundent într-un sequel de serie b la vertigo
când plăteam la supermarket nu-i zâmbeam vânzătoarei ca să economisesc pentru tine, mă enervau radarele deşi gândeam încet, la limita oricărui pericol
îmi închipuiam c-o să vină momentul când n-o să mai avem ce să ne spunem dar mizam pe faptul că putem să ne băgăm în pat unul lângă altul şi să împărţim căldura aceea
să mocnim împreună topind lumea şi timpul nepăsători ca focul care arde fără să întrebe dacă e casă, carte sau trupul cuiva, să transformăm lumea într-un nou anotimp
ca atunci când prin noiembrie a luat foc o sondă şi-a ars vreo trei săptămâni şi lumea era uimită că pe dealuri pomii înfloriseră a doua oară

poezie de Leonard Ancuţa (17 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carmen

Gitana Carmen: ten de smoală,
Păr abundent de abanos,
Sprâncene ce te bagă-n boală,
Trup slab, mignon, alunecos.

Femeile spun că-i urâtă,
Bărbaţii o-ndrăgesc, nebuni;
Chiar şi-arhiepiscopul cântă
Visând, vrăjit, genunchii-i bruni.

Mândra-i podoabă capilară
Şi-o poartă strânsă într-un coc
Ce, desfăcut, o înfăşoară
În noaptea-i până la mijloc.

Peste paloare izbucneşte
Gura-i cu râs învingător -
O floare care se hrăneşte
Cu sânge-mpurpurat de dor.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Theophile Gautier
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Adevărul e că Pământul Naşterii rămâne etalon pentru cosmicitate, din el nutrindu-se întrupările tuturor zborurilor noastre prin care încercăm survolarea efemerului către veşnicie ; şi pământul naşterii mele are şi un nume frumos: Tatomireşti, matcă-mumă, poartă prin care mi s-a relevat Universul, cu simetriade, analogii şi concentricităţi ; el este centrul cercului în care gravitează Cosmosul – şi satul naşterii şi al copilăriei mele, împrejurimile tatomireştene se constituie în germeni de variabile ale lumii, atât în ceea ce priveşte cadrul geografic (interferenţă de dealuri subcarpatice cu câmpia, pitoresc abundent, cu munţii – străjeri de zare, la nord –, cu marea deschidere a văii Jiului, spre sud, pe de-o parte ; cu păduri de foioase, ori cu zăvoaie, coborând / urcând până-n marginea satului, pe de-altă parte), cât şi în ceea ce priveşte orizontul spiritual bipolar, generator al unei bogate "culturi minore", cum zice Lucian Blaga, cu oameni echilibraţi, iviţi parcă din mit şi dintr-o anume filosofie a vieţii, profeţind, cum Zbârlea, Bolgagiu, Budică ş. a., semănând cu Păcală, cu Bizae, cu Gângu ş. a., cu indivizi aparţinând unei vaste galerii de tipologii umane...» ‒ (3) / 22 decembrie 1977
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 168 sq.).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» (22 decembrie 1977)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!