a se certa

De ziua mamei mele cu toată dragostea şi respectul ce îi port! - Mamă!

E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul
Că a rupt salcia din care voiam ramuri!
A rupt şi câteva muşcate de la geamuri,
Fără a cere nimănui consimţământul!

Mi-a răvăşit în noapte, visele şi gândul,
Şi sentimentele în mii de amalgamuri!
E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul
Că a rupt salcia din care voiam ramuri,

Să le-mpletesc şi oferi, mamă, în cântul
Păsărilor ce au poposit pe damuri.
Îţi dăruiesc în schimb sufletul meu şi lamuri
Din florile ce au acoperit pământul...

E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solilocviu

Iubirea-n cer cu luna se certa
că-n frumuseţe nu-i chip s-o întreacă.
Înfiorate cuvinte şi-au spus. A pierduţilor stea
dincolo, dincolo încerca să mă treacă.

Neştiind a trăi, ascultam
cum bate novembre pădurile moarte,
întunecat, neştiind a trăi,
sufletul se-mbătase de moarte.

Iubirea-n cer cu luna se certa...
O, masca ei cumplită, de Gorgonă,
şi părul auriu care cădea,
un fum, un foc, dintr-o lunară zonă.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui bădăran

Inutil a te certa:
Vanitos şi grosolan,
Tu te simţi în pielea ta
Numai când eşti bădăran.

pamflet de George Budoi din Bădărănia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (9 aprilie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mi se întâmplă...

Şi iarăşi vine noaptea şi iarăşi n-am să dorm,
Am să privesc iar cerul cu luna ca un corn
Şi totul într-un mine voi cerne gândul mut,
Voi fi cu amintirea scăldată în trecut,
Voi fi un rob al nopţii cu ochii mari deschişi,
Mă voi certa cu cerul căci tu nu eşti aici,
Mă voi certa cu luna... ce mult m-a păcălit,

Mi-a spus că-i e totuna, că tu nu mai iubit
Şi iarăşi toată noaptea, mă voi gândi ce-am fost,
Îmi voi vedea greşeala şi rostul cu-al lui rost,
Îmi voi citi prin versuri cuvinte din trecut
Să văd cu ochii minţii un adevăr pierdut,
Să văd de pot vreo dată ce-a fost să înţeleg,
Misterul ce m-apasă încerc să îl dezleg,

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mi se întâmplă...

Şi iarăşi vine noaptea şi iarăşi n-am să dorm,
Am să privesc iar cerul cu luna ca un corn
Şi totul într-un mine voi cerne gândul mut,
Voi fi cu amintirea scăldată în trecut,
Voi fi un rob al nopţii cu ochii mari deschişi,
Mă voi certa cu cerul căci tu nu eşti aici,
Mă voi certa cu luna... ce mult m-a păcălit,

Mi-a spus că-i e totuna, că tu nu m-ai iubit
Şi iarăşi toată noaptea mă voi gândi ce-am fost,
Îmi voi vedea greşeala şi rostul cu-al lui rost,
Îmi voi citi prin versuri cuvinte din trecut
Să văd cu ochii minţii un adevăr pierdut,
Să văd de pot vreo dată ce-a fost să înţeleg,
Misterul ce m-apasă încerc să îl dezleg,

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste cu tâlc

Dragostea pe apucate
Pot să spun cu fermitate
E-o certă prioritate,
Se manifestă pe furate
Pe criterii deocheate,
Trăieşte ca entitate
Undeva-n vecinătate
Plină de sinceritate,
Purtată cu demnitate
La mare intensitate,
Persistă-n eternitate.

poezie de David Boia (3 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa poem

Un poem poate
fi un vis de evaluare
a dorinţelor
a speranţelor
sau a altor năzuinţe
până la stadiul
de certă valoare
imprimat cu scop util
pe retina evocărilor faste
la intersecţia
cu cele mai fecunde
apariţii de preţ
adaptate la criteriul
reuşitei astrale.

poezie de David Boia (1 ianuarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie retro

A debutat întocmai efemeră
O tentaţie incisivă de cunoaştere
Ca un joc variabil de puzzle
Peste ani imagini pline de nostalgie
În secvenţe pâlpâind melancolic
Amintiri conexe de certă duioşie
Infantile vise survolând în memorie
Pe trasee recognoscibile în etape
Privită în oglinzi retrovizoare
Prim prisma unui poem simfonic.

poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul şi stejarul

Cel mai obraznic din stejari
Certa modestul trandafir:
Zău, de-ndrăzneala ta mă mir,
Cu mine tu să te compari?
Cu vârful meu eu sparg azurul
Şi sunt prieten cu vulturul,
Şi trunchiul meu nu sunt în stare
Trei oameni să-l cuprindă;

Ar trebui să mă admiri!
Aşa e, dar tu faci doar ghindă
Şi eu fac trandafiri.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricâte

Oricâte poveţe se spun
Nu sunt de ajuns
Oricâte vorbe se rostesc
Nu sunt suficiente
Mai degrabă se răstălmăcesc
Şi se interpretează
Haotic sau confuz
Atunci să se treacă
La interpelări albe
Stabilind priorităţi
Până când se arată
Un crez de certă valoare
În favoarea efectelor
De bine ce vor să vină.

poezie de David Boia (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!