a exista

Atâta timp cât ştiu că frumuseţea, spiritualitatea şi sublimul sunt suspicioase în zilele noastre, am încetat să mă mai opun imboldului de a nega că frumuseţea are dreptul legal de a exista în arta contemporană.

Ian Hornak în Cover Magazine (1994)
Adăugat de Chelu Alina-Gabriela
Comentează! | Votează! | Copiază!

a înţelege fiinţa

A înţelege fiinţa înseamnă a exista.

definiţie clasică de Emmanuel Levinas în Între noi. Încercare de a-l gândi pe celălalt
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

A exista e o eterogenitate radicală – o diferenţă care face dialectica să eşueze – între viziunea lumii şi viaţa subiacentă acestei viziuni.

Emmanuel Levinas în Între noi. Încercare de a-l gândi pe celălalt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa omului este o luptă permanentă pentru a exista cu siguranţa de a fi învins. Asta până la sfârşitul acestei planete, pe care existăm şi vieţuim.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există ceva... numiţi-o căutare, chemare, definire, scop măreţ sau misiune, care relevă celor care o descoperă o raţiune profund emoţională de a exista în lume. Trebuie să găsiţi o misiune care vă împinge înainte cu putere şi vă trezeşte pasiuni. Dacă reuşiţi să o găsiţi, vă pune pe jar, vă treziţi entuziasmaţi, vă străduiţi să faceţi din fiecare zi o capodoperă.

citat din Steve Andreas
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Titu...

Si acum, Titu, aş vrea sà-ţi vorbesc tăcînd cîteva vorbe despre tăcere.
Adevărata tăcere nu este aceea cînd se întrerupe muzica sau cînd se rupe în două zgomotul.
Adevărata tăcere este numai acea tăcere cînd ti se întîmplă, dacă ţi se întîmplă,
să asculţi sufletul tău îndrăgostit de altcineva decît de tine însuti.
Ce măretie!
Ce justificare a dreptului de a exista!
Acum, tac.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparenţă

Când e numai una
Poate fi presupunere
Cu ceva probabilitate
De a exista
Când sunt două
Apare ca o singularitate
Când sunt trei
Se împart la doi
Când sunt mai multe
Se despart concomitent
Chiar dacă dă cu virgulă
Diviziunea va continua
Funcţie enigmatică
De numere şi ordine
În termeni tehnici
Sau metaforici
Neaoşă şi imprevizibilă
În variante variabile
Ca o adiere de vânturi solare
Dirijată de îngeri.

poezie de David Boia (19 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre şi lacrimi

am trăit şi trăiesc printre lucruri
iar lucrurile acestea îşi cară
printre ziduri umbrele
fără de care
nu ar fi fost privilegiul de a exista

dincolo de toate acestea
doar zvonurile trec
peste urmele-adâncite în rană
ca şi cum aş fi vinovat
de tot ce s-a pierdut
între lacrimă şi durere

e târziu şi cerul apune
aerul puţin şi el sufocă întâmplarea
s-ar putea ca cineva să mă imite
însă jumătatea mea
(aflată în derivă)
înceracă o nouă trecere

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este o carte nescrisă

Iubirea este o carte nescrisă pe care poţi s-o pui la piept sau în locul inimii;
O scrii cu ceea ce îţi lipseşte cu ceea ce ai sperat,
Cu ceea ce te-a rănit,
Dar care se vindecă tot prin iubire.
Nu trebuie să iubeşti numai pentru simplu fapt că şi celălalt te iubeşte,
Iubeşti pentru a exista.
Şi mâine e o zi în care răsăritul este parte a florilor:
Dumnezeu a coborât până acolo, să-ţi arate că neputinţa ta
E doar o rană pricinuită de un vânt trecător.
Iubirea este nu numai un adevăr,
Este în acelaşi timp
şi identitatea omului care îl defineşte ca om
şi-l face unic în lucrarea divină.
Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om,
Acestuia nu i-ar fi fost încredinţată iubirea.

poezie de Camelia Opriţa din Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele? (iunie 2000)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu al fumului tigarii de iarna tarzie

O adiere uşoară a unui vânt
De liliac ameţit printre crengile unui trandafir,
Se îmbată cu petala unui crin prea verde
Ce zumzăie neliniştit la urechea unei albine.
O frunză albastră de cocos murdar
Vâjâie obosită la curtea unei lalele ce este răcită.
Un ghiocel face prea multă gălăgie
Şi sperie firul ierbii călcat de ultimul fulg
Al unei iernii ce a întârziat să vină.
Clinchet de albăstrele anunţă noaptea,
Se caţără veşnice iedere
Pe case proaspăt vopsite, se lipesc, mor...
Un ultim fum de ţigară ce iese din gura unui copil
Mult prea răzvrătit de obraznic
Topeşte mireasma curcubeului de culori.
Moarte nesfârşită...
Poezie uitată pe soneria unei vile,
O miroase o lalea uitată şi visează
La un alt clinchet de clopoţei mult prea veseli
Pentru a exista...

poezie de Diana Rizoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!