Semin�e �ncol�ite

iţă

Iţe. Vedete de fiţe prinse în război.

definiţie aforistică de David Boia (29 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori inteligenţä se īncurcă în propriile ei iţe...

aforism de Corneliu Vornicu (15 aprilie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incurcă lume

Din prostie el încurcă
Până nu se mai descurcă,
Dar se dă tare în iţe...
Fiind campion... la fiţe...

epigramă de Constantin Enescu (21 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria, această poveste convenabilă celor puternici, se încâlceşte în propriile-i iţe scăpând la vedere întrun loc ceea ce în altă parte acoperă cu îndârjire.

Emilia Hîrbea în Iubirea ca năpastă (2009)
Adăugat de Emilia Hîrbea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânză de păianjen

Din anumit
unghi
fibrele par
fragile, dar
nu şi din al păianjenului:
mereu
împletind iţe
lipicioase, trăgând
plase către cele mai
potrivite poziţii
posibile. Aceeaşi
continuă
trudă istovitoare
pretutindeni,
luptând atârnat,
întinzând şi
eliberând firele. Nu este
niciodată
delicat
să trăieşti.

poezie de Kay Ryan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul de turmă

Când puritate se doreşte,
Excluzi şi vicii şi hoţie,
Şi mafioţi şi silnicie,
De oaia neagră se vorbeşte
E drept că se mai nimereşte
Câte-o tărcată fumurie,
Ce are pete albe-o mie
Sau negre, cum le moşteneşte
Diversitatea n-are "normă"
Nici pe la oameni, la oiţe,
Căci lumea nu e uniformă,
Se-ncurcă-adesea multe iţe,
Dar supărarea nu se curmă,
Când neagră e întreaga turmă!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobete

Cupidon şi Dragobete
Adună băieţi şi fete,
Unind inimi rătăcite
Ce tânjesc, stând adormite.

Fetele pot să aleagă,
Băieţii tainele dezleagă,
Legându-se pentru probă,
Printr-un deghizat în robă.

Timpul face şi desface
Dacă-ţi place sau nu-ţi place,
Printre îndrăzneli şi fiţe
Reuşind să lege iţe.

Dragobete blând şi darnic
Se-nfăşoară ca năvalnic,
Patimi vechi le reaprinde,
Timide fete-n plasă prinde.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainici amintiri

Tainice punţi de-amintiri, retrã ite,
reînvie
din sufletul copilã riei
în ochii deplinã tã ţii;
se regã sesc
în tainice punţi de-amintiri, renã scute,
se retrã iesc
amintindu-se.

Pe sub sã lcii şi tei - râu de-amintire,
parfum de trecut încã viu,
rã dã cini nevã zute
prin tainice seve trã iesc.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

ascunsă în spatele
solicitărilor zilnice
dincolo de vise şi-aşteptări
abia perceptibilă
într-o curiozitate nerostită
vine o zi de iubire
care orbitează spaţiul
într-o dimensiune mirifică
şi paralizează subtil
volbura minţii
dansând graţios printre
labirinturi, iţe, fire încâlcite
şi se revelează
ca o savoare indubitabilă
desluşită doar în vocalele
aerului respirat
care pluteşte şi se-mpleteşte
într-un vârtej
de cuvinte aprinse
ca un taifas violet

[...] Citeşte tot

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

De unde să încep? Sunt iţe încurcate...
Cum să separ acum trecutul de prezent
Şi cum să uit că tu mi-ai fost întreg înaltul
Şi aerul care-a trecut, prea des, indiferent.

Sunt vas de lut împrăştiat în mii cioburi,
M-am adunat privindu-te mereu în ochi
Şi îmi desfac chiar mâinile din greaua rugă,
Crezând că din iubirea oarbă mă deochi.

Am vrut să îmi dezleg tăcerea de dorinţă
Să strig la timp, să îmi separe toată teama,
Să schimbe noaptea într-o oază de lumină,
S-alunge din gânduri şi să gonească iarna.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!