Petersburg

Petersburg

Petersburg este fereastra prin care Rusia priveşte spre Europa.

definiţie clasică de Francesco Algarotti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leningrad

Revenii în oraşul meu, pân-la lacrimi cunoscut, în toate,
Până la nervuri, până la ale copilului "maimuţe" umflate.

Te-ai întors aici, aşadar înghite cât mai mult şi repede
Untura de peşte din fluviale felinare leningrădene.

Află urgent ziulica de decembrie, în care din nou
Greţos strop de dohot e mestecat în gălbenuş de ou.

Petersburg! Eu încă nu vreau, nu vreau să mor;
Tu ai toate numerele mele de telefon neliniştitor.

Petersburg! Eu mai am încă multe, multe adrese
La care voi găsi ale morţilor glasuri stinse, funeste.

Eu trăiesc pe o scară neagră, şi în tâmplă, de ori o mie,
Mă loveşte, rupt cu tot cu carne, zbârnâitul de soneie,

Şi noaptea-ntregă aştept oaspeţi scumpi să vină pe cărăruşă,
Noapte-ntreagă mişcând din cătuşele lănţişorului de la uşă.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi noaptea asta, ajută-mi, Doamne, să rămân viu,
Căci mă tem pentru viaţă, pentru roaba ta anume...
De trăieşti în Petersburg - parcă-ai dormi-ntr-un sicriu.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uluieşte această arhitectură a timpurilor noastre. Şi în general, arhitectura întregului Petersburg este extrem de caracteristică, de originală, şi m-a impresionat întotdeauna tocmai prin faptul că exprimă lipsa de caracter şi personalitate a oraşului de-a lungul întregii sale existenţe.

Dostoievski în Jurnal de scriitor (1873)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi întregi de nesomn se scurg ca o clipă, scăldate într-o bucurie şi o fericire de nesecat, iar când zorile trandafirii îşi trimit primele raze, revărsându-se în odaia sumbră şi învăluind-o cu draperii fantastice de lumină îndoielnică, cum se întâmplă la noi la Petersburg, visătorul nostru vlăguit, stors de puteri, se aruncă în pat şi adoarme în voia spiritului său bolnav, zguduit de extaz, cu un fel de durere copleşitor de dulce în inimă.

Dostoievski în Nopţi albe, A doua noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am coborât din copac şi i-am povestit aviatorului Fedoseev tot ce văzusem.
El se uită în sus: cerul era tulbure.
Fedoseev rămase pe gânduri.
- Ascultă, ştii să citeşti o hartă? mă întrebă el.
- Ştiu - i-am răspuns. Moscova, Sankt Petersburg, Minsk, Kiev, Tbilisi...
- Ehei, ai luat-o pe o scară prea mare. Mă mir că nu ai început cu: Europa, America, Africa, Asia... Altceva te-ntreb: dacă ţi-aş desena drumul pe hartă, ai să ştii să te descurci?
M-am fâstâcit;
- Nu, Vasile Semionovici. Aşa ceva am învăţat la geografie, dar vezi, nu prea...

Arkadi Gaidar în Fum în pădure (1939)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!