Oportun

Tendoane

te iubesc nefiresc
te iubesc, dar iubirea
gândesc
ar fi un bun oportun de distribuit
unor terţe per(s)oane
unor anne
karenine, azi în lungul
unor şine-tendoane

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie

Cel mai interesant
va fi desigur
când vom decola
ca exponenţi zburători
spre alte lumini
în lumi intergalactice
instant şi oportun
şi asta mai rapid
cât ne îngăduie îngerii
dacă nu decolăm
există pericolul iminent
să se aleagă praful
de fiecare paragraf
al vieţii viitoare.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobete

Flăcăul Dragobete
Speranţă definitorie
Star milenar şi vredinc
Şi-a luat de astăzi
Primăvara în cap
Pentru noi cu dăruire
Şi puse munţi şi dealuri
În mişcare ondulatorie
Şi câmpuri şi plaiuri
Se pricopsiră cu viaţă
Şi lumină incipientă
După tradiţia dacică
Da cică el revine anual
Şi renaşte oportun
Si azi e capul primăveri.

poezie de David Boia (24 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiecţie

Îngeri în văzduh
Transcendenţi albi
Cu roiuri de stele la brâu

Aniversând epifanii
Impun oportun
Reputaţia divină

În clipa de fată
Izbânda devine ardentă
În imnuri de slavă
Sau în imagini video

Totul devine posibil
În termeni euforici
Nu mai pierdeţi

Din vedere expresia
Cinetică a zborului
În vogă spre eden.

poezie de David Boia (11 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul căderii în păcat

Iubito, unde te-ai ascuns?
Te-am căutat ca un nebun!
Momentul este oportun
Să-mi dai degrabă un răspuns!

Chiar crezi că eu sunt căpcăun,
Iar taina nu e de pătruns?
Iubito, unde te-ai ascuns?
Te-am căutat ca un nebun!

Paranormal eu am străpuns
Misterul ce acum ţi-l spun:
În staţiune la Neptun,
Subtil, cu gândul, te-am ajuns!

De ce, iubito, te-ai ascuns?

rondel de Mihai Enachi (1997)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paragraf

Invocând parafraze
Cu aliniat nou
Sau răstălmăcind idile
Într-un gol diafan
Am lăsat puncte de suspensie
Zic eu sustenabile
Iată un moment oportun
Că să reedităm iubirile acelea
Apriorice voinţei
Mai bine să fim oportunişti
În tainele iubirii
Decât s-o pierdem indiferenţi
În nepăsare înfrigurată
Nici să ne prindă însingurarea
Aşa că vin-o şi redevin-o
Sistematic cu emfază
La iubirile incipiente
Dar mai ales
La dragostea dintâi.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondul de noapte

Noaptea e un sfetnic bun.
Pe sub frunza de alun,
Închid ochii, luna-i lună,
Ferecată-ntr-o alună;
Mă întreb şi mă supun

Dimineţii din ajun,
Tălmăcită-n soare brun;
Dar eu ştiu că luna-i lună.
Noaptea e un sfetnic bun.

La momentul oportun,
Toate-n mine parcă spun
Să mă ţin de semilună
Şi când luna este lună,
Pe sub frunze mă cunun.
Noaptea e un sfetnic bun.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiectul zero

Şi dacă timpul e infim
şi indispensabil
nu-i destul
să-ţi faci timp
nici să-l drămuieşti
mi-am zis cu elan
fă-te tu însuţi timp
ca să destăinui
şi să dozezi vremea
în mod oportun
numai aşa poţi atinge
a patra dimensiune
şi am continuat
fă-te tu însuţi lumină
ca să dovedeşti
a cincea dimensiune
şi aşa mai departe
să evoluezi continuu
până la stadiul de duh
ca să accesezi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (8 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar şi har

Mai aproape mai acum
Mai aprioric evident
Tot ce apare malefic
Să se dividă oportun
În părţi egale până la zero
Ca să dispară relevant
Toate câte-s benefice
Să se amplifice la maxim
Pe criterii matematice
Exponenţial sau factorial
Tu caută copile
Noi formule viabile
De tip serafic
Si pune-le ecuaţie
Şi aplică-le adecvat
În cuantumuri elocvente
Preponderent fezabile
Concepe aranjamente
Combinări şi permutări
Peste orice limită

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (8 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 134

El e al tău, cum am mărturisit,
Iar eu voinţei tale-i sunt zălog
Poţi să mă ţii, dar pe al meu iubit
Lasă-l cu mine, doar atât te rog,
Dar n-o să vrei şi liber nu va sta,
Că eşti zgârcită, pe când el e bun;
Şi pentru mine-n scris va garanta
C-un legământ solemn şi oportun.
Însă cu-al frumuseţii tale drept,
Tu totul ei, dar eu acum te-acuz
Că-mi execuţi amicul, şi m-aştept
El să plătească, c-am făcut abuz.

Şi l-am pierdut, iar tu ne-ai dobândit,
Că eu nu-s liber, chiar dac-a plătit.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!