Nu mor caii când vor cainii

Nu mor caii când vor câinii

Vin refugiaţii-n ţară,
Noi plecăm, plecăm pe-afară.
Nu-i aşa cum vor românii,
Nu mor caii câd vor câinii.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mor caii când vor câinii, nici pisicile când vor şoarecii.

aforism de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme şi epigrame (2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mor caii când vor câinii.

proverbe româneşti
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

caii sunt patrupezii buni, iar cainii cei rai. din motive neprecizate cainii detesta caii. poate ii invidiaza ca sunt mai [...] | Citeşte tot comentariul

Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă. Acum două-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav, care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog... Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat aşa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, de altfel...

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fermitate

Celor ce-s loviţi de streche
Şi visează că-s stăpânii,
Eu le spun o vorbă veche:
Nu mor caii când vor câinii.

epigramă de Gheorghe Funar din Epigrama politică transilvană (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mor caii... (poetului Ion Bica Pop)

Proverbul cel cu câini şi cai
E în esenţă înţelept,
Dar, ca şi altele mai ai,
Mă îndoesc; totuşi aştept.

epigramă de Gheorghe Luchian D'Aquila (9 ianuarie 2009)
Adăugat de Gheorghe Luchian D'Aquila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de toamnă

Moare-ncet regina nopţii,
Mor fluturii de mătase,
Mor iubirile-n decepţii,
Mor că toamna strai le coase.
Mor sălciile plângătoare,
Mor frunzele de sulfină,
Mor stele de sunătoare,
Mor rozele în gradină.
Mor pe creste, flori alpine,
Mor greierii în concerte,
Mor şi mor, mor în suspine,
Mor în rugă, toţi să-i ierte.
Mor muşcate pe pervazuri,
Mor toţi nuferii din lacuri,
Mor trestiile din iazuri,
Mor toamna, de mult, de veacuri...

Renăscând iar nostalgia,
Vântu-mprăştiindu-i boarea,
Lăsând umbre, elegia

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popa Stoica

Pe o vale verde, sub stejari bătrâni,
Trece popa Stoica cu trei mii români.
Luna plină-nalţă discul ei pe munte,
Stoica stă la masă cu cei mai de frunte.
Acolo eroul, oaspeţii beau vin,
Pentru a lor ţară ei pe rând închin.
Un sol turc ajunge, ş-astfel le vorbeşte:
— "Cu cincizeci mii oameni paşa vă loveşte,
Armele depuneţi, primiţi a vă da,
Căci cu caii numai vă vor sfărăma.
Padişahul viaţa vouă dăruieşte."
Însă popa Stoica astfel îi vorbeşte:
— "Fiii României nu dau arma lor
Fără să se bată. Ei cu dânsa mor."
Zice, sună-n cornuri. Cei trei mii s-adună.
Ei se bat în noapte la raze de lună
Când pe cerul negru zorile resfir
Coamele de aur şi de trandafir,
Caii peste câmpuri de turci învelite
Înotau în sânge până la copite.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Ştefan cel Tânăr Vodă (1872)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

"M-ai" bine primeai un "3". Nu conteaza cand, chiar si in luna "m-ai". Ce sa "m-ai" vorbim! "Mai" suparat cu [...] | Citeşte tot comentariul

Când

Când toate drumurile se vor sfârşi,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.

Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.

Când viaţa şi moartea vor fi totuna,
Eu voi rămâne singur,
Să zidesc în cuvinte
Muntele sfânt.

Când ziua şi noaptea vor disparea
Cu perechi de luceferi din univers,
Vă voi chema pe toţi cu daruri
Să prelungim timpul.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?!

motto: De ce mă judeci?... Andreea Panzariu

... De aia te judec că clopotului pasului tău
E alb de tăcere
Şi surpă subit în retina auzului meu
Galopul durerii

De aia te judec că iarna ajunsă la lamă de os
Trecuturi învie
Turnând în clepsidre nisipuri ce urcă sfios
Ca viţa de vie

De aia te judec că caii cerşiţi la oaze de flori
Nu mor când vor câinii

De aia te judec că poţi să opreşti herghelii de fiori
Cu liniştea mâinii

De aia te judec te judec te judec mereu
Te judec te judec

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!