Gramatica

Gramatică

Toate verbele numai la viitor şi toate
substantivele moarte - printre flori de hârtie
mişună ajectivele harnice culegând nectarul
şi muştele invadează gramatica unsă cu miere
excrementând-o cu alfabetul lor enigmatic
şi poetul îşi linge degetele
ca în vechiul proverb.

poezie celebră de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatică

Am învăţat atâta gramatică,
încât fiinţa mea
însetată de abstract,
se conjugă din ce în ce mai des
la timpul trecut
şi parcă, cel mai bine
mi se potriveşte
perfectul simplu...
Pe când eul meu, mai optimist,
va învăţa să conjuge
doar la viitor?!

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpezire

Cuvintele se spală în lacrimi,
Se usucă pe buze,
Cu inima se rostesc,
Cu faptele
Se pun puncte
Pe capul propoziţiilor.

Am încheiat.
Gândul meu limpezeşte
Gramatica lumii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatica iubirii

Stau drept, dar gându-mi cade şui
pe trupu-ţi înflorit în toate cele,
Când sânii tăi – ulcioare cu gurgui –
tresar subit, ieşind din ghilimele.

Şi, vai, de dor, privirile-mi sunt treze,
spre-acel abis lăuntric, temător,
ascuns subtil în tandre paranteze,
tot aşteptând un gest complinitor.

Fierbinţi şi voluptos neconsolate,
coapsele-ţi poartă semnul întrebării,
spre-acele sărutări nenumărate,
dând sens suav şi cald capitulării.

Apoi, iubito, două puncte – două(:),
să punem, între virgule, iubire,
mai pură decât boabele de rouă,
ce curg pe-o liniuţă de... unire.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finalul suprem pe albastru

Să te duci în culoarea albastră
Lumina ucigaşă sfârâie-atinsă
Ce sfârşit glorios pentru-o muscă păroasă
Sortită să moară încinsă!

Adorând apogeul fierbinte
Tot scriu şi mă ard în zadar
Pe cuvinte,
gramatica mea schilodită şi tristă
acoperă şase pe zar.

poezie de Maria Florea
Adăugat de vera
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mii de ani aceleaşi

De mii de ani aceleaşi,
Înfipte-n locul lor,
Stau stelele pe boltă
Privindu-ne cu dor.

Vorbesc o limbă rară,
Frumoasă şi bogată,
Ce nu pot filologii
S-o-nveţe niciodată.

Dar eu am învăţat-o
Şi n-o mai pot uita,
Gramatica, iubito,
Mi-a fost făptura ta.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct

m-am hotărât
aşa dintr-odată
să scriu din capul meu
căci muza
este puţin plecată
şi uite că
am şi scuza
folosirii limbajului poetic
adică
tot ce-ţi debitează ce n-ai
e poezie
n-am nici punctuaţie
că nu se poartă
din aceleaşi motive ca
rima
piciorul metric
gramatica
şi alte amănunte
am şi idei ca
de exemplu

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatica noastră

În propoziţia noastră
sunt predicatul tău de iubire,
frumoasa mea...
În propoziţia noastră,
tu eşti subiectul
dorinţelor mele nebune,
eşti comparaţia cu restul Universului,
cu tine câştigătoare,
eşti adjectivul neinventat încă
al dragostei mele de tine,
cu toate dorurile,
cu toate simţurile,
cu toate trăirile dintre noi,
eşti metafora amorului absolut...
Haide, iubita mea,
printre conjuncţii şi disjuncţii
să ne trăim interjecţiile frumos!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă încă

Dacă Tu adunat cu Eu fac Noi,
E poate vrajă, gramatică, complot,
Dacă poţi să te scazi din adunare,
Eu, nu mai pot!

Dacă din teama de a nu te pierde
Am zidit uşi, am astupat ferestre
Dar tu, biruitor le-ai spulberat
Şi ai plecat fără să-mi laşi vreo veste;

Dacă te-a consumat umilitor
Această dragoste, mistuitor de-adâncă,
Dacă simţi că-i mai bine să pleci şi să uit,
Pleacă... dar lasă-mă să nu te uit, încă!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatică pentru (ne)poţi şi (ne)poate

Penetrează verbul depărtarea
substantivul moţăie în pat
o conjuncţie încearcă marea
alta dacă el mai e bărbat

Substantivul moţăie în pat
prepoziţia îi stă în faţă
încă nu s-a dezbrăcat
şi-a ieşit un fel de ceaţă

Prepoziţia mai stă în faţă
o conjuncţie ascunde marea
lucrurile arată dimineaţa
încotro a luat-o depărtarea

Substantivul saltă brusc din pat
şi o ia cu verbul la arat

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!