Ambroise Paré

Ambroise: Nu-i aşa că şi sufletul uită? Sufletul are puterea de a cere minţii să uite şi are dreptul să decidă în locul ei, câteodată. Sufletul are autoritatea de a porunci inimii să nu se teamă. Să nu sufere.

replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambroise: Memoria păzeşte secretele minţii cu ardoarea balaurilor cu limbi de foc care nu permit oricui, oricând, să se apropie de mormântul uitării şi să dezgroape ce ascunde aceasta. Fie comori, fie coşmaruri.

replică din romanul Ambroise, Hipnoza de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambroise: Cred că trebuie să te uiţi în ochii celui pe care îl pictezi, pentru a-i surprinde nemurirea lui, dar şi pentru a-i mai da un strop de nemurire, de la tine!...

replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambroise: Revenirea memoriei înseamnă revenirea la viaţa trecută. Oricare ar fi fost aceea, nu o mai vreau înapoi. Revenirea din comă e o renaştere. Mă născui a doua oară: dar nu din mamă, ci din moarte.

replici din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Lesler: E foarte complicată lumea nevăzută, Ambroise. Dar şi cea mai interesantă. De asemenea, veţi întâlni şi oameni faţă de care aveţi datorii de conştiinţă. Unii le zic datorii Karmice, dar eu le numesc datorii de Conştiinţă.

replică din romanul Ambroise, Hipnoza de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambroise: Oamenii nu au atât memorie informaţională, cât emoţională. Putem uita nume, feţe, dar nu uităm emoţii, sentimente, o faptă bună. Poate e mai bine că am uiat? Cred că e ceva atât de dureros, încât sufletul a avut nevoie să fie ajutat de graţierea minţii şi, prin uitare, să-l absolvească de suferinţă. Dar dacă revenirea memoriei va fi importantă sufletului meu, îmi voi aminti, într-o zi.

replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambroise: O tinereţe fără amintiri e o tinereţe pierdută. Trăită degeaba sau netrăită deloc. Nu e nimic mai dureros decât să fi fost tânăr şi să fi murit pentru treizeci de zile, fără a putea retrăi acea lună, vreodată. O clipă, o oră, o zi, o lună, un an sau un deceniu, de câte ori sunt retrăite, de tot atâtea ori şi viaţa omului e prelungită: cu o clipă, cu o oră, cu o zi, cu o lună, cu un an sau cu un deceniu. Prin amintire.

replici din romanul Ambroise, după Doina Postolachi (2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambroise: Între lumi, nu există memorie. Nici ecou nu este. Dacă ar fi existat ecou, cuvintele mele s-ar fi reverberat şi eu mi le-aş fi amintit, auzindu-le. Nu există memoria spaţiului şi nici sunetul nu are memorie. Nimic nu are memorie, nimic nu se repetă. Nici timpul nu se repetă, altfel, ar însemna să treacă. Între lumi, timpul este veşnic, pentru că nu are memorie şi, atunci, el uită să treacă.

replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!