Această

Această pâine

Această pâine rotundă
Creşte pe apă
Ca floarea de lotus –
Pe apa sudorii noastre.

Această pâine albă
Desface-se albă, dulce
Ca floarea de lotus
Sub caldul sărut al luminii.

Această pâine cinstită
Se-nchide
Ca floarea de lotus
Sub ochi scorburos, hrăpăreţ.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vedea totul

A vedea umilinţa
Pe această fiinţă.
A vedea fericire
Pe această iubire.
A vedea iertare
Pe această disperare.
A vedea un talentat
Pe acest om minunat.
A vedea un cuvânt
Pe acest mormânt.
A vedea un păzitor
Pe acest popor.
A vedea un zbor
Pe acest nor.

poezie de Luciana Manole
Adăugat de Luciana Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele

Dar nici cu ochelarii pe nas
Nu mai văd visele şi e grav.
Ca să ştiu unde-am rămas,
Şterg globii ochilor c-un postav.

O hemoragie de-ncurcături
Şi pe plan internaţional.
Oamenii, tot mai impuri,
Se lasă duşi, duşi de val.

Ah, cum mă ustură de la ficaţi,
Ah, cum mă doare
Această tristă alunecare!
Această atmosferă de eşuare,
Această lume de nevropaţi!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această lume

În această lume florile se trec una câte una,
Trilurile păsărilor, dulci, sunt scurte;
Viseaz o vară cu zile luminoase şi plăcute
Întotdeauna.

În această lume buzele ating mai uşor ca norii luna,
Dar din dulceaţa lor nu mai rămâne nimic care s-aline;
Visez un sărut care să stea cu mine
Întotdeauna.

În această lume, după ce a trecut furtuna,
Fiecare-şi plânge prietenia sau iubirea lui pierdută;
Visez îndrăgostiţi neclintiţi-n a legământului redută
Întotdeauna.

poezie clasică de Sully Prudhomme, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia toamnei

De-aş putea-n această toamnă
să te-ascund în ochii mei
să te cos în fir albastru
ca pe-un lacăt prins la chei.

De-aş putea-n această toamnă
să mă prefac în fântână
aşezat să-mi bei din palme
să-ţi fiu mir la rădăcină.

De-aş putea-n această toamnă
să-ţi sap norul de tristeţe
şi să-l fac izvor de pace
până dau de tinereţe...

De-aş putea-n această toamnă
să-ţi prind râsul pe culori
ţi-aş pune zăvor la umeri
şi copaci în loc de flori.

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Sub cerul meu (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această marmură unde doarme o mângâiere

Această marmură unde doarme o mângâiere.
Această fereastră care cheamă la ea muntele,
plaja şi luna sfioasă.
Cormoranul acesta care se uită la stâncă.
Fructul de colo pe care un umăr îl încălzeşte.
Dincolo, ca un suflu venit
din vreo stea clandestină.
Veniţi să vă pierdeţi
în suspinele priveliştii.
Lucrurile vor înţelege.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucata de apă

această bucată de apă
da
această bucată de apă
da
nu pot să înghit
nu
această bucată de apă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această mare

Această mare furioasă
a fost făcut pentru mine,
mă agasează
mă distrează
întruna.

Fără sfârşit.

poezie de John Portelli (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că în această primăvară...

Poate că, în această primăvară,
Cu graniţe scăldate-n fulgi de îngeri,
Care albesc o ramură de ţară,
Să-ndepărteze-un anotimp de plângeri,

Poate că, în această re-nviere,
O lacrimă din Cer, dacă renaşte,
Albind, un timp în care e tăcere,
Uitând de răstignirea-n prag de Paşte,

Poate că, în această primăvară,
În care sânge-mprăştie azi norii,
Ar trebui să ne-amintim de-o ţară
Pe care o purtau în zbor cocorii,

Atunci când lumii îi duceau de ştire,
Că dacii, la-nviere-n primăvară,
Ştiau a pune norilor poprire,
Să nu plouă cu sânge-n a lor ţară!

poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec măiastru

această Poezie nu-i a mea,
ea aparţine ploilor de vară
şi serilor târzii de caramea,
şi stelelor căzute într-o doară,

această Poezie a fost prunc
în pîntecele cupei de lumină,
cu verbele în ea dacă arunc,
revendicată este orice vină,

această Poezie-a existat
de dinaintea devenirii noastre,
deci nu-i a mea, deşi mi-am încrustat
în suflet cuibul păsării măiastre.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!