+ziua +mortilor

Halucinaţie intenţionată

Spuneţi-mi cînd, spuneţi-mi cînd
O să ne scoatem ochii din pantofi?
Ne-au intrat pe cînd manifestam cîntînd
Ca nişte pietre ude, ca nişte cartofi.

Ochii sînt ai morţilor foarte tineri
Şi circula sub asfalt ca niste ganglioni.
Am mai găsit vreo doi într-o vineri
Şi i-am ascuns în buzunarul de la pantaloni.

Ochii - dacă nu-i descoperim la vreme -
Lunecă iremediabil spre fundul pămîntului.
În drum, scot uneori o fîntînă cu blesteme
Pe la răscruci de drumuri, sub furculiţa vîntului.

Călcăm în fiecare zi pe mormane de pupile,
Pe sticla frageda, pe apă gelatinoasă.
Niciodată n-au alergat pe maidane atîtea bile!
Niciodată parada n-a fost mai frumoasă!

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăznuirea eroilor

PRĂZNUIREA EROILOR

În cimitirul satului,
la Înălţarea Domnului,
eroii sunt comemoraţi
într-un pomelnic adunaţi.

Clopotele dau trezire,
de-a Înălţării vestire.
Spre a morţilor odihnă
cântă sobor fără tihnă.

La slujba de pomenire,
rânduită-i prăznuire
în tradiţie creştină,
cu merinde şi lumină.

De la urmaşi ce i-au iubit,
spre cei morţi se-nalţă spirit,
cu lacrimă arzătoare

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Ecouri străbune (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agramatul şi frumoasa

Adeseori, La Adormirea Serii, sufletul ei primea
faţă de munţi o uşurare, cu toate că ziua de azi
era dură şi cea de mâine necunoscută.

Dar, când se-ntuneca bine şi mân a preotului se
ridica peste grădina mică a morţilor, Ea

Singură, Dreaptă, cu prea puţinele fiinţe familiare
ale nopţii- adierea rozmarinului şi funinginea
de la coşuri- la marginea mării veghea

Într-altfel frumoasă!

Vorbe abia şoptite de valuri sau pe jumătate ghicite
într-un foşnet şi altele care seamănă cu
ale morţilor şi se sperie printre chiparoşi
ca nişte zodii ciudate, învârtindu-se în
jurul capului ei magnetic i-l aprindeau. Şi una

O limpezime de ne-nchipuit lăsa, în adâncul lăuntrului

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Odysseas Elytis din Variaţiuni pe o rază (1977), traducere de Ion Brad
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu, ce rămâi pe veci în singurătatea Spaţiilor,
Eu, Osiris Ani, scribul, te rog scapă-mă pe mine
De acest demon cu faţă de câine
Şi ale cărui sprâncene sunt la fel cu cele de om...
El face de pază pe canalele Lacului de Foc;
El înghite, hulpav, cadavre de morţi,
Le toacă inimile şi spune măscări...
În acelaşi timp, rămâne ascuns, în depărtări...
O, tu, puternic Maestru al celor Două Pământuri,
Domn al demonilor Roşii!
Stăpân eşti, ştiu, peste locurile unde viaţa este terminată
Şi că maţele morţilor sunt hrana ta preferată
Deci, pleacă!
Iată, Coroana Regală este pusă pe cap
De către această divinitate din Herakleopolis,
Primul între zei şi cel mai venerat,
În ziua Reunirii celor două Pământuri, în faţa lui Osiris,
O, zeu, cu cap de berbece,
Mare maestru în Herakleopolis,
Distruge Răul ce în sufletul meu se petrece

[...] Citeşte tot

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua morţilor, căpitanul a împărţit marinarilor, colaci... de salvare!

aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!