+vorbeste +cu +mine

Boris Yellnikoff (către spectatori): De ce vrei să auzi povestea mea? Ne cunoaştem de undeva? Ne suntem dragi unul altuia? Să vă zic ceva, aşa, din prima... Nu sunt genul de persoană care să placă. Şarmul nu e o prioritate pentru mine. Şi să ştiţi că ăsta nu e un film care să te facă să te simţi bine. Deci dacă vă aşteptaţi la asta, mai bine mergeţi la un masaj.
Băiat pe stradă: Mami, omul ăla vorbeşte singur.
Mama băiatului: Haide, Justin.
Boris Yellnikoff (către spectatori): Ce naiba înseamnă toate astea până la urmă? Nimic. Zero barat. Toate astea nu duc nicăieri şi totuşi, numărul idioţilor care trăncănesc nu scade. Ei bine, eu am o viziune. Eu vorbesc despre voi, despre prietenii voştri, despre colegii voştri de serviciu, despre ziarele voastre, despre televizor. Tuturor le place să vorbească. E plină lumea de dezinformaţi. Moralitate, ştiinţă, religie, politică, sport, dragoste, serviete, copii, sănătate. Hristoase, dacă aş fi nevoit să mănânc fructe şi legume toată viaţa, eu nu mai vreau să trăiesc. Urăsc afurisitele de fructe şi legume. Şi Omega 3, şi banda de alergare, şi cardiograma, şi mamografia, şi sonograma pelviană, şi, of, Doamne, colonoscopia... şi cu tot cu astea tot vine ziua când te pun într-o cutie şi vine următoarea generaţie de idioţi care-ţi vor spune la fel totul despre viaţă şi ce ţi se potriveşte cel mai bine. Tatăl meu s-a sinucis pentru că îl deprimau ziarele de dimineaţă – poţi să-l condamni? Pline de lucruri îngrozitoare şi corupţie, şi ignoranţă, şi sărăcie, şi genocid, şi SIDA, şi încălzirea globală, şi terorismul, şi tâmpiţii ăia cu valorile familiei, şi tâmpiţii ăia cu arme. "Groaza", zicea Kurtz în "Inimă întunecată". "Groaza". Ce noroc pe Kurtz că nu primea ziarul "Times" în junglă... Şi cu siguranţă că vedea lucruri îngrozitoare. Şi voi ce faceţi? Citiţi despre nu ştiu ce masacru în Darfur sau despre un autobuz cu elevi care ia foc şi spuneţi "Dumnezeule mare, e îngrozitor!", după care daţi pagina şi vă terminaţi de mâncat ouăle de la găini crescute ecologic. Dar ce să-i faci, te copleşeşte! Eu am încercat să mă sinucid şi bineînţeles că n-a mers. Dar de ce-aţi vrea voi să ascultaţi toate astea? Hristoase, aveţi şi voi problemele voastre. Sunt sigur că vă obsedează câteva dorinţe şi speranţe. Vieţile şi iubirile voastre care nu vă satisfac, eşecurile în afaceri. "Ah, dac-aş fi cumpărat acţiunile alea! Dac-aş fi cumpărat casa aia atunci, dac-aş fi făcut mişcarea potrivită cu femeia aia..." Dacă, dacă... Ştiţi ce? Nu mai vreau să aud dacă şi cu parcă dintr-astea. Mama spunea că dacă bunica ar fi avut roţi, ar fi fost un troleu. Mama nu a avut roţi, dar a născut un copil cu o minte sclipitoare. Am fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Fizică, dar nu l-am luat. Ştiţi cum e, totul e politică. Ca orice altă onoare de abureală. Întâmplător, nu cred că am foarte multe regrete. Dacă ne luăm după standardele unei civilizaţii barbare şi descreierate, am fost chiar norocos. M-am însurat cu o femeie frumoasă şi bogată. Am trăit ani buni în Beekman Place. Am predat la Columbia. Teoria corzilor.

replici din filmul artistic Ce-o fi o fi..., scenariu de Woody Allen (22 aprilie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleonora: I l-ai lăsat pe Rikky; papagalul tău preferat... Deci, ţii chiar atât de mult la băiatul ăsta, draga mea?
Maria: E un băiat bun, mamă.
Eleonora: Ştiu, am remarcat; bun şi frumos în acelaşi timp. Pe deasupra, chiar inteligent şi manierat; până şi tatălui tău i-a plăcut de el. Dar mult mai important e, scumpa mea, ce simţi tu pentru el?
Maria: Ah, mamă, te-aş minţi dacă aş spune că nimic, dar nu-mi fac iluzii în ceea ce-l priveşte.
Eleonora: De ce, draga mea? De ce vorbeşti astfel?
Maria: Pentru că el e îndrăgostit, mamă; evident însă, nu de mine, ci de alta... Tot o colegă.
Eleonora: De unde ştii? Ţi-a spus el?
Maria: Nu, nici gând! Nici nu l-aş fi întrebat aşa ceva. Intuiţie, mamă... În plus, se observă clar din modul în care o priveşte, din felul în care-i vorbeşte, din atenţia cu care o înconjoară mereu; n-are ochi decât pentru ea, deşi ea e mai rece faţă de el, mai distantă...
Eleonora: S-ar putea să te înşeli, scumpa mea.
Maria: Nu, sunt sigură că nu!
Eleonora: Şi atunci, ce-i de făcut?
Maria: Am să mă resemnez, mami. Pot înţelege că nu-i de mine; nu vreau să ţintesc prea sus.
Eleonora: Ce tot spui prostii? Cum să nu fie de tine? Şi tu meriţi tot ce-i mai bun. Eşti potrivită pentru el sau oricare altul. Meriţi...
Maria: Dar nu pe el, mamă! E clar că inima lui îi aparţine ei, celeilalte... Şi nu vreau să mă amestec între ei doi.
Eleonora: Şi atunci, tu... Cum rămâne cu tine? 13 ani sau mai mulţi chiar, îl vei avea în preajmă... Cum ai să rezişti?
Maria: O să reuşesc, mamă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catherine: Ai stricat totul. Şi e păcat, pentru că restul era chiar bun. "L-am iubit pe tatăl tău." "Întotdeauna mi-ai plăcut." "Vreau să-mi petrec fiecare minut alături de tine." Astea sunt lucruri foarte serioase.
Hal: Am vorbit serios.
Catherine: Te-ai culcat cu mine şi ai obţinut caietul. Eşti un geniu.
Hal: Catherine, vorbeşte cu mine. Demonstraţia asta este a ta.

replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rory: (vorbeşte la telefon cu Lorelai) Ţi-am zis să mă suni pe fix. Factura de la telefonul meu mobil este astronomică.
Lorelai: Dar o conversaţie cu mine - de nepreţuit.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blair: Ce e? Ce s-a întâmplat? Vorbeşte cu mine.
Serena (începe să plângă): Nu pot.
Blair: Ba sigur că poţi.
Serena (suspinând): Nu, B., ăsta e singurul lucru pe care nu ţi-l pot spune. Nu-l pot spune nimănui.
Blair: Dar eu nu sunt oricine. Mie poţi să-mi spui orice.
Serena (suspinând): Ba nu pot, pentru că atunci o să te fac părtaşă si nu vreau asta.
Blair: Despre ce vorbeşti? Deja mă sperii. (Serena suspină)
Blair: Hai, gata, suntem surori. Tu eşti familia mea. Ce e al meu e şi al tău. Nimic din ce mi-ai spune nu va schimba asta vreodată. Te iubesc. (Serena încă plânge şi evită întrebarea.)
Blair: Ce e?
Serena: Am omorât un om.

replici din filmul serial Gossip Girl: Intrigi la New York
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eve: Avortul e o crimă.
Dr. House: E adevărat. E o viaţă şi tu ar trebui să o iei.
Eve: Fiecare viaţă e sfântă.
Dr. House: Haide, vorbeşte cu mine. Nu-mi cita sloganuri de pe maşini.
Eve: E adevărat.
Dr. House: Nu înseamnă nimic.
Eve: Înseamnă că fiecare viaţă contează pentru Dumnezeu.
Dr. House: Nu pentru mine. Nu pentru tine. Şi judecând după numărul de dezastre naturale, nici pentru Dumnezeu.

replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Dacă trebuie să stau lângă unchiul Leo, plec. Mereu mă ia de braţ când vorbeşte cu mine. Probabil fiindcă atâţia oameni au plecat în mijlocul discuţiei cu el.

replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Mihai! Auzi la el!... Îi trebuie vulturi! Mă învaţă el pe mine estetică!... Vulturi!... România e plină de ciori de bronz... Mihai!
Alex (zâmbeşte): E un om bun...
Brâncuşi: Da? Serios? Păi dacă spui că e Alexandru cel Bun, de ce vorbeşte ca Mihnea Vodă cel Rău?

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şefu'...
Lucian: Ce-i, Nis?
Nistor: Cum rămâne cu problema mea?
Lucian: Care problemă, mă? Ai vreuna?!
Nistor: Păi, ştii tu, cu dulciurile mele.
Lucian: Ah, problema aia... Nu ştiu, mă, habar n-am! Ce mă întrebi pe mine? Iată-l pe Nick chiar acolo, se uită la un film. Vorbeşte cu el şi vezi ce-ţi zice!
Nistor: Da' nu pui şi tu o vorbă bună pentru mine?
Lucian: Eu?! De ce-aş face asta? Nu cred. Descurcă-te singur!
Nistor: Hai, mă, şefu', te rog...
Lucian: Nis, scuteşte-mă! Bine?!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Cât despre voi, ce-ar fi de lămurit acum, urgent? În primul rând, sper că aţi vorbit acasă, cu părinţii voştri, iar aceştia sunt de acord cu plecarea voastră... Plecarea în această misiune.
Lia: În principiu.
Lucian: Cum adică?! Sunt sau nu de acord?
Lia: Adică nu în totalitate. La început, când le-am vorbit despre concurs, au fost de acord, dar pe atunci nu era deloc sigur că vom lua parte la misiune; acum, după rezultatele finale, când totul a devenit sigur, nu ştim cum vor mai reacţiona.
Lucian: Ar fi de preferat să nu existe împotriviri.
Alex: Vorbeşte astfel, pentru că el se confruntă cu împotrivirea părinţilor săi.
Lucian: Chiar trebuia să nu-ţi ţii gura?
Alex: Scuze, dar nu e ceva secret, tot s-ar afla.
Lucian: Mda; să revenim la ale noastre... E bine că nu depindem în totalitate de părinţii noştri, deşi... Tu... Cum ziceai că te numeşti?
Mihai: Eu?! Mihai, domnule...
Lucian: Poftim?! Cum?! Ce-ai zis, măi?! Ce mă iei pe mine cu "domnule"?!
Mihai: Păi, scuze, dar...
Lucian: Nu-mi vorbi astfel, nici tu, nici altul dintre voi! Mă numesc Lucian, iar pentru voi, colegi şi sper, prieteni, simplu, Luci. Pricepi? Cum ziceai că te cheamă?
Mihai: Mihai.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!