+viata +eterna

* * *

Prin mine se ajunge la jalnica cetate
Prin mine se ajunge la chinuri necurmate
Prin mine se ajunge la osândita ginte.

Justiţia mişcat-a pe-naltu-mi Ziditor
La viaţă sunt adusă de cel dintâi amor
De-atotputernicia şi de suprema minte.

Nimica înainte-mi n-a fost decât vecie
Şi viaţa mea eternă menită e să fie;
Lăsaţi orice speranţă voi ce intraţi aice!

poezie celebră de Dante Alighieri din Divina comedie, Infernul, III, traducere de N. Gane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa fără libertate este ca un trup lipsit de spirit. Libertatea fără gândire este asemeni unui spirit tulburat... Viaţa, libertatea şi gândirea - trei fiinţe într-una eternă, nesfârşită şi neîncetată.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mickey: Iar Nietzsche... cu teoria lui despre recurenţa eternă, zicea că viaţa pe care o trăim o vom trăi iar şi iar, exact în acelaşi fel, în continuu. Minunat. Asta înseamnă că va trebui să mă uit din nou la spectacolele cu foşti patinatori.

replică din filmul artistic Hannah şi surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o fugă

E viaţa ca o fugă neîntreruptă,
Dar oare până unde alergăm?
E-aceiaşi veche şi eternă luptă
Şi greu tribut va trebui să-i dăm.

Că este aşa şi altfel nu se poate,
O ştim de mult, din veacuri ancestrale,
Rămase-n noi şi în eternitate,
Ca nişte judecăţi sacerdotale.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pe aripi de suflet (sonet)

RUGĂCIUNE PE ARIPI DE SUFLET
(sonet în rugă)

La Tine, Maică Sfântă, vreau să trimit
Cu glasul gândului, un vis tomnatic,
Ce-n iarnă eternă va fi ostatic
Şi nicicând la viaţă nu va fi trezit.

Prin întomnarea-mi trece vânt năprasnic
Şi-mi ducă lumina din vis ne-mplinit
Pe stea divină cu al ei răsărit,
Purtând speranţa-n Univers galactic.

De sfârşit dramatic înspăimântată,
Pe aripi de suflet scriu rugăciune,
Spre a-mi fi veşnicia luminată.

Să îmi salvez visarea din genune,
De Maică a fi binecuvântată,
La poarta Raiului fac plecăciune.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-Dor

Cu surâs de ghiocei, dintr-un dor de primăvară,
m-oglindesc în ochii tăi cu tot soarele din vară.

Şi orice fulg de zăpadă ce mâ mângâie curat
îl topesc c-o amintire de fior înrourat.

Ne-am îmbrăţişat cândva, într-un vis fără-mplinire,
în suflet ne-am aşezat, la zi de Buna-Vestire.

Magnolii albe-am cules, întânindu-ne-ntr-o seară,
şi le-am făcut aşternut printre stelele de ceară,

ce le-am aprins cu dorinţi... IUBIREA le va fi sfeşnic
şi în Viaţa de Apoi, în care ne-om iubi veşnic,

cu Adorul ce nu doare, în surâs de ghiocei
şi-o eternă primăvară, cu-ale nemuririi chei...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea

Frumoasă sunt, cum este un vis cioplit în stâncă
Şi sânii mei de care atâţia se striviră
Poeţilor o mută iubire le inspiră,
Materiei asemeni, eternă şi adâncă.

În larg azur ca sfinxul stau mândră şi ciudată;
Mi-i inima de gheaţă şi trupul cum sunt crinii;
Urăsc tot ce e zbucium tulburător de linii
Şi nu plâng niciodată şi nu râd niciodată.

Poeţii, pe vecie ursiţi făpturii mele,
Ca-n faţa unui templu cu mândri stâlpi senini,
Îşi vor petrece viaţa în studii lungi şi grele;

Căci am, ca să-i înduplec pe-aceşti amanţi blajini,
Oglinzi în care totul mult mai frumos se-aşterne:
Adâncii mei ochi limpezi, plini de lumini eterne.

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce suntem aici, pe pământ?

Viaţa noastră-i aici,
Un ceas între veşnicii,
Un popas între bine şi rău,
Unde stăpân peste fapte,
Eşti doar tu, om...
Tu eşti lumină şi noapte,
Pace şi ură,
Nisip şi ocean...
Tu eşti întunericul în care-ţi afunzi paşii,
Ori lumina în care te-nalţi vis fraged
Cu aripipi filigranate
Şi moi, parfumate.
Cum vrei să fie drumul ales?!
Transcendental? Retrovers?!
Ce taină mai ai de aflat?!
Viaţa e trecătoare,
Caută repede
Clipa care te desparte de moarte!
De moartea eternă...
Eşi ultima piesă a bătrânului puzzle,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicidecum

Nicidecum, nicăieri, niciodată
gândul meu altui domn nu-l aştern.
În Isus viaţa mea e bogată,
stea eternă în cerul etern!
Nicidecum, nicăieri, nici o clipă
nu pot fi fericit fără El.
Lâgă El, peste-a morţii risipă,
voi zbura ca un alb porumbel!

Nicidecum, nici în foc, nici în moarte,
despărţire de Domnul meu nu-i.
Dacă inima nu mă desparte,
orice-ar fi, orice-ar fi, sunt al Lui!

Vom trăi veşnicii de iubire,
mii de ani, zeci de mii, mii de mii!
Când o clipă cu El e-o uimire,
ce va fi, ce va fi în vecii!

Va veni Prinţul Păcii divine.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Aceasta este viaţa veşnică, să Te cunoască pe Tine." Oare Iisus vrea prin asta să spună să nu ne mai intereseze ce va fi după moarte, deoarece a "şti" pe Dumnezeu de aci, aceasta e viaţa eternă? Dezolant ar fi să recunosc pe Dumnezeu şi totdeodată să ştiu că mizeria n-are leac. Să cunosc pe Dumnezeu şi să ştiu că răbdarea şi chinul meu au fost absolut inutile! Trebuie să fie altceva. Probabil că fericirea de a-L şti trebuie să fie răpirea în El când piere timp şi spaţiu şi orice valoare. E oare posibil să ajungi la aşa ceva fără să fii spirit pur, deci liber şi intrat în unitatea duhului? Or, să fie vorba numai de viaţa actuală, care ar culmina numai în a şti pe Dumnezeu şi pe urmă piere în neagra veşnicie?

Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!